Războiul ce au făcut Ștefan vodă cu Mateiaș crai unguresc la Bae

Mateiașu, craiul ungurescu, bizuindu-să puterii sale și meșterșugului său cu carile pre mulți din vecinii săi i-au surpat și i-au supus, carile de multe ori războaie făcea cu turcii și cu noroc izbândia, neavând nici o pricină direaptă asupra lui Ștefan vodă, ci numai ca să-l supuie, să fie supt ascultarea lui, ca să-i fie cuvântul deplin, de care lucru de multe ori să lăuda Mateiași crai, că câte izbânde face Ștefan vodă, cu putérea lui le face și de supt ascultarea lui face izbândă și vrând de ce să făliia să arate cum este adevăratu, au trimis sol ca să i să închine Ștefan vodă, ce Ștefan vodă n-au priimitu. Mai apoi văzând Matéiașu craiul volniciia lui Ștefan vodă că nu o poate supune, strângând multă oaste a sa și luund ajutoriu și de la alții, au purces în anii 6975 (1466) și au tras spre Moldova. Și zicea că cu cale mérge, ca să ducă la scaun la Moldova pe Pătru vodă. Și trecând muntele, au trecut la Trotuș, noiembrie. De acolo luund drumul, au sosit la Roman, noiembrie 29 și acolo s-au odihnit pănă a șaptea zi, prădând și jecuind. Iar a opta zi, dichemvrie 7, au arsu târgul Romanului și décii au luat drumul spre Suceava, prădând și arzând și siliia la scaunul Sucévii. Mai apoi, socotind ca să nu rămâie vreun unghiu nepipăit de dânsul, au lăsat drumul Sucévii, unde-l aștepta Ș tefan vodă, și la Bae ș-au întors calea și au sosit la Bae, luni, dichemvrie 14 zile și acolea, cum nu vrea avea nici o grijă de nici o parte, lăsându-ș oastea fără de nici o grijă, nici pază, ci la băuturi și la prăzi. Unde având Ștefan vodă știre și prinzând limbă, marți noaptea, dichemvrie 15, au aprinsu târgul asupra lor, când ei era fără de nici o grijă. Și fiind și béți și negătiți de război, i-au lovit Ștefan vodă cu oaste tocmită în răvărsatul zorilor, de multă moarte și pierire au făcut într-înșii. Că ei nefiind tocmiți de război, nimica de arme nu s-au apucatu, ci de fugă, nici urma să ia carii scăpa, că fiind noaptea, de nu știia încătro vor mérge, în toate părțile rătăciia, de-i vâna țăranii în zăvoaie, prin munți, unde vreo 12.000 pieriți s-au aflatu. Mai apoi și însuși craiul, rănit de săgeată foarte rău, de-abiia au hălăduit pre poteci, de au ieșit la Ardeal.

Așa norocéște Dumnezeu pre cei mândri și falnici, ca să să arate lucrurile omenești cât sunt de fragede și neadevărate, că Dumnezeu nu în mulți, ce în puțini arată putérea sa, ca niminea să nu nădăjduiască în putérea sa, ce întru Dumnezeu să-i fie nădejdea, nici fără cale războiu să facă, cărora li-i Dumnezeu împotrivă.

Pre acéia vreme având Ștefan vodă priiteșug cu léșii, au trimis din dobânda sa și craiului leșescu, pen solii săi.

Iară Mateiașu crai, daca au scăpatu, de iznoavă gătisă oaste, ca să vie asupra lui Ștefan vodă, ce viindu-i alte greutăți dispre Țara Ceșască, s-au întors la ceși cu oastea sa.

Într-acéia și craiul leșesc oblicind că va să margă Mateiașu craiul asupra lui Ștefan vodă, au trimis soli, zicând că-i va da ajutoriu, de-i va trebui, împotriva lui Mateiașu, și i-ar fi datu, de nu s-ar fi părăsit Mateiașu crai de acel gându. Pre acéia vréme, noiemvrie în 25, s-au pristăvit Evdochia, doamna lui Ștefan vodă.