Capitolul XVII.

O TELEGRAMĂ.

Marile lucrări întreprinse de Gun-Club erau, pentru a spune astfel, terminate, şi totuşi mai erau două luni până la ziua în care proiectilul avea să fie lansat spre Lună. Două luni care păreau lungi ca nişte ani faţă de nerăbdarea generală! Până atunci, cele mai mici amănunte ale operaţiunii fuseseră reproduse în flecare zi de către ziare, care erau devorate de ochi lacomi şi pasionaţi; dar publicul se temea că, de acum înainte, acest „divident67 de interes” ce i se distribuise să nu fie cumva micşorat şi fiecare se înfricoşa la gândul că nu va mai primi partea sa de emoţii zilnice. Nimic din toate acestea nu se-ntâmplă.

Incidentul cel mai neaşteptat, cel mai extraordinar, cel mai de necrezut, cel mai nemaipomenit veni să înnebunească din nou spiritele avide şi aruncă lumea întreagă într-o groaznică surescitare.

În ziua de 30 septembrie, la ora trei şi patruzeci şi şapte de minute după-amiază, o telegramă, transmisă prin cablul transoceanic dintre Valentia (Irlanda), Terra-Nova şi coasta americană, sosi pe adresa preşedintelui Barbicane.

Preşedintele Barbicane rupse plicul, citi depeşa şi, oricât de mare i-ar fi fost stăpânirea de sine, buzele îi păliră, ochii i se tulburară la citirea celor douăzeci şi opt de cuvinte ale acestei telegrame.

Iată textul telegramei, care există acum în arhivele Gun-Clubului:

Franţa-Paris

30 septembrie ora 4 dim.

Barbicane, Tampa, Florida – Statele Unite.

Schimbaţi obuzul sferic printr-un proiectil cilindric-conic. Voi pleca în el. Sosesc cu steamerul Atlanta.

MICHEL ARDAN.