Îmi arde inima de dor

Și plîng cumplitu-mi chin,

Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor

La dulcele tău sîn !

Căci simt că mor în ăst pustiu

Urît și-ngrozitor,

Unde nimic n-aud, nu știu

De tine, scump odor.

De multe ori noaptea-n tăcere,

Pătruns de chinuri grele,

Mă uit în sus, cer mîngîiere

La lună și la stele;

Dar ele tac și zbor ușor

Pe cîmpul azuriu;

Iar eu suspin și plîng de dor

În tristul meu pustiu.