Daniil, bătrînul stariț,

Șade-n jețu-i, răsturnat;

Chipul lui îmbracă umbra

Gîndurilor ce-l străbat,

Și cum stă, în rasa-i lungă,

Cuvios și neclintit,

În tăcerea asta sfîntă,

Ai jura că-i zugrăvit...

Numai dreapta lui, alene

Rezemată pe spătar,

Cum ar bate tactul vremii,

Se clintește-ncet și rar:

Printre degetele-i slabe,

Țăcănind, cad somnoros,

Din șiragul de mătănii,

Boabele de chiparos,

Și, în ritmul lor, trec umbre —

Amintiri din vremuri vechi —

Glasuri, vuiete de clopot

Îi răsună în urechi.

Și ce haos, ce amestec

De videnii și-ntîmplări !

Se frămînt-o lume-n minte-i,

Ca-n adîncul unei mări:

Chiote de veselie,

Țupăieli de oameni beți —

Stricăciunea și desfrîul

Unei lacome vieți;

Înhăitări de crai bezmetici,

Trupuri goale de femei,

Ce-au hulit pe Născătoarea

Ș-au scuipat în fața ei;

Gemete și chipuri slabe

De călugări chinuiți;

Aur stors din suferința

Celor proști și umiliți !

Răfuieli cu iconomul:

”Gherasime, rău te porți !

Unde-i partea mea din mese

Și din leafa celor morți?

Mie nu-mi plac hrăpitorii...

Ce-ți faci cruce? Nu știu eu,

Vinde sfintele odoare

Și plătește-mi ce-i al meu...”

*

Dar ce guri de foc se cască !...

Vai, gheena s-a deschis !

Daniile, ia-ți ceaslovul

Și mai zi un paraclis !

Slăbănog, îngenunchează

Și cu mîinile la piept,

Cată-nfricoșat la slava

Celui milostiv și drept:

„Doamne, gura-mi păcătoasă

Nu-ndrăznește-a te ruga —

Ca un făcător de rele

Tremur înaintea ta.

Întinat îmi este trupul,

Sufletul nelegiuit.

Și cu gîndul, și cu vorba,

Și cu fapta am greșit.

Însă mila ta e mare,

Ești atoateiertător...

Nu lăsa în rătăcire

Și în stricăciuni să mor !

Ci cu duhul gurii tale

Suflă, să mă izbăvești,

Lămurindu-mi trupul, mintea

De-ntinările lumești.

Știutorule de inimi,

Ia aminte spre cel rău;

Tinde-ți mîna nevăzută,

Dintre sfînt lăcașul tău,

Și mă smulge, ca pe vameș,

Din cumplitul meu păcat,

Căci la tine mîntuirea

Și scăparea mea o cat !...”

*

Tremură bătrînul stariț

Și, cu fața la pămînt,

Stă în taină și cerșește

Îndurarea celui sfînt.

.............................

Daniile, Daniile,

Mult ai rîs ș-ai huzurit;

Unde-i rumîna Glafira

Să te vad-așa smerit !