Să plec? Ah, mult e dureros

Să plec de lîngă ea.

Din sufletu-mi pustiu, noptos,

Să sting drăguța-i stea.

Căci o iubesc cum n-am iubit

Ființă-n viața mea.

A, traiul meu va fi cernit

Departe dus de ea.

Și cînd gîndesc să plec, îmi pare

Că văd cum se sfaramă

Și munți, și stele lucitoare,

Și cerul de aramă.

Și toate cad bucăți mărunte

Și fac în fața mea

Un zid înalt, nalt cît un munte,

Ca-n veci să stau cu ea.

O, da, să stau, căci fără ea

Mi s-ar părea că mor,

Să stau, să-i spun durerea mea

Și vecinicul meu dor.