14 decembrie 1452

Reprezentanţii diferitelor naţiuni s-au adunat astăzi în Biserica Sfintei Fecioare. Împăratul însuşi a condus discuţiile, şi ei au hotărât, cu o majoritate de douăzeci şi unu, să pună embargo asupra corăbiilor veneţiene din port, pentru a întări apărarea oraşului. Trevisano a protestat în numele armatorilor. Corăbiilor li s-a permis să-şi păstreze încărcătura, iar căpitanii au jurat pe cruce că nu vor încerca să fugă. Şi s-a mai hotărât să fie răsplătiţi veneţienii cu patru sute de bizantyon pe lună. Este, într-adevăr, un preţ exorbitant, dar un om ce se îneacă nu-şi mai numără banii, iar veneţienii ştiu să profite de împrejurări.

Împăratul a negociat cu Gregorios Mammas, cel pe care poporul îl numeşte falsul patriarh, cu episcopii şi cu stareţii. Şi au căzut cu toţii de acord că trebuie topite obiecte preţioase din biserici şi din mănăstiri, pentru a fi bătută monedă. Iar călugării au spus că furtul odoarelor preţioase este prima consecinţă a proclamării Uniunii.

Preţurile imobilelor şi ale terenurilor s-au prăbuşit. În câteva zile, dobânda pentru un împrumut pe termen scurt a ajuns aproape la patruzeci de procente, şi nimeni nu împrumuta pe durate mai mari. Aşa se face că, vânzând eu doar un mic diamant, mi-am cumpărat mobile şi covoare în valoare de şase sute de ducaţi. Apoi am aranjat şi decorat modesta casă pe care am închiriat-o. Proprietarul mi-ar fi vândut-o pe mai nimic, dar oare de ce s-o fi cumpărat? Viitorul oraşului îl mai poţi număra doar cu lunile.

N-am mai închis ochii de două zile. Mi-a revenit vechea insomnie. Nervozitatea mă împinge să ies afară, să hoinăresc pe străzi, dar rămân tot timpul în casă în speranţa că va veni cândva un mesager. Nici nu mai pot citi. Am citit prea mult, am înţeles că tot vanitate este şi cunoaşterea. Servitorul meu grec îmi spionează fiece mişcare. Este normal să fie aşa. Dar, până acum, el nu m-a deranjat niciodată. De fapt, de ce s-ar mândri cu un stăpân care a slujit la turci? Este doar un bătrân demn de milă, de aceea, pentru micile-i furtişaguri, nu-i reproşez nimic.