NOTE
Roussel are o casă, fără grinzi și căpriori, Rouseel este într'adevăr băiaț bun.
La Berlin, între anii 1867—1871. Cfr. scrisorile lui A. D. X. cătră Iacob C. Negruzzi în St. D. L. II.
Titlul tezei: De publicanorum societatum historia ac natura iuridicali, Berolini 1871.
Constantin François Chasseboeuf Volney, conte, scriitor francez, (* 3 Febr. 1757 Craon-Anjou — † 25 April 1820). A călătorit mult și a descris călătoriile sale (Voyage en Syrie et en Egypte, 2 vol. Paris 1787; Tableau du climat et du sol des Etats-Unis d'Amerique, 2 vol. Paris 1803; Oeuvres completes, 9 vol. Paris 1820). Declarându-se împotriva terorismului lui Robespierre, a fost ținut în închisoare timp de 10 luni. Cartea despre care vorbește A. D. Xenopol are titlul: Les Ruines, ou méditations sur les révolutions des empires, Paris 1791.
Cfr. Indice St. D. L. II.
Les principes fondamentaux de l'histoire, Paris 1899 și ediția românească: Principiile fundamentale ale Istoriei, Iași 1900.
Reprodusă de Arhiva din Iași XII, 1901, p. 424.
Robert Radecke, componist, născ. 31 Octomvrie 1830 — † 21 Iunie 1911 Wernigerode; dela 1853 maestru de cor și director de muzică al teatrului municipal din Leipzig; s'a mutat apoi la Berlin, 1863—86, șef de orchestră a operei imperiale. Compoziții pentru orchestră, cor, pian și lieduri. Sau fratele lui Rudolf Radecke, născ. 6 Sept. 1829, fost elev al conservatorului din. Leipzig, din 1859 profesor de muzică în Berlin, unde a murit la 15 April 1893.
...și P. P. Carp. /419/
„Scrie-mi ceva despre împresia care ți-au făcut-o profesorii, și mai ales cei de filosofie. Găsesc că urmezi ceva prea multe ceasuri. Mai la urma urmelor, aceasta este setea care caracterizează pe studenții talentați”.
Cfr. nota 11; mai probabil este Rudolf Radecke.
Adolf August Friedrich Rudozff, prafesor de drept roman, născ. 21 Martie 1803 — † 14 Febr. 1873 în Berlin; la 1833 profesor definitiv. Are o bogată activitate în specialitatea sa.
Titlul corect; Edicti perpetui quae reliqua sunt, Berlin 1668.
Cfr. nota 13, pg. 366 în acest vol.
Theodor Mommsen, celebru arheolog și istoric, născ. 30 Noemviie 1817 — † 1 Noemvrie 1903 în Charlottenburg. Fost profesor de drept în Leipzig (1848), de drept roman în Zürich (1852), în Breslau (1854) și dela 1858 în Berlin.
Ernst Curtius, arheolog și istoric, născ. 3 Sept. 1814 în Lübeck — † 11 Iulie 1896 în Berlin, unde, din 1868, e profesor de istoria veche.
Leopold von Ranke, istoric, născ. 20 Dec. 1795 Wiehe-Thüringen — † 23 Mai 1886 în Berlin. Dela 1825 profesor la Universitatea de acolo.
Georg Gottfried Gervinus, istoric și istoric literar, * 20 Mai 1805 în Darmstadt — † 18 Martie 1871 în Heidelberg. Are o activitate foarte bogată, a scris între altele Istoria literaturii Germane, Leipzig 1835—1842, în 5 vol.; Principiile Istoriei, Leipzig 1837; un studiu analitic asupra operei lui Shakespeare, Leipzig 4 vol.; în D.ec. 1837 din cauza participării la miișicările sociale naționaliste îndepărtat dela catedră (Univ. din Göttingen) și expulsat, împreună cu Dahl-mann, Albrecht, frații Grimim, Ewald și Weber. Amănunte cfr.: I. E. Torouțiu, Heinrich Heineși Heinismul, cap.: Frământările sociale dintre 1815—1850, pg. 27 și urm. Se pare că A. D. Xenopol greșit crede a fi ascultat și cursurile lui Gervinus la Universitatea din Berlin, deoarece nu ne-am putut convinge că G. ar fi fost profesor la Universitatea din Berlin.
Cfr. începutul scrisorii IX A din 10/22. Mai 1871, pg. 362 din acest vol.
Richard Karl Lepsius, remumit egiptolog. Biobibl. St. D. L. II pg. 344, nota 6.
Convorbiri Literare; anul [II], 1869, pg. [159 și urm.]
Încă o dovadă că origina lui A. D. Xenopol nu era cea evreească. Pentrucă la noi, ca și aiurea, numai Evreil îi fac pe cosmopoliții, umanitariștii; intemaționalii, ei care în fond sunt ce mai habotnici în ale lor.
Cfr. nota 14.
Probabil în scrisoiarea din 12 Aprii 1871 adresată de Iacob C. Negruzzi lui A. D. Xenopol, al cărei sfârșit lipsește (cfr. St. D. L. III pg. 426 și n. 192) ca răspuns la scrisoarea lui A. D. Xenopol cătră I. C. N. din 10 April 1871 (cfr. St. D. L. II pg. 102 și urm.).
Cfr. St. D. L. Indice.
Cfr. St. D. L. II Indice.
Cfr. St. D. L. II ,pg. 129, nota 100 ad. 3.
Cfr. St. D. L. II Indice.
Cfr. St. D. L. II, introd. XXI, apoi pg. 119, 120, 128, 129.
Cfr. nota 27, de aci.
La Theorie de l'Histoire, seconde édition des Principes fondamentaux, un vol. de 900 pages, Paris 1908, Leroux.
Cfr. și nota 31, de aci.
Convorbiri Literare, anul III, 1870
Cfr. St. D. L. II 137, 145.
Cfr. St. D. L. II 81, 85, 115, 146.
Cogălniceanu — nu, ci: Maiorescu, V. Alecsandri, V. Pogor și Iacob C. Negruzzi. Cfr. nota 14 a, pg. 282 și 283, din acest vol. La argumentele ce le-am adus că lui Eminescu îi revine paternitatea ideii Serbării dela Putna, vom mai cita mărturia unui contemporan, cunoscut prin rigiditatea și seriozitatea sa în tot ce a scris Teodor V. Stefanelli, care spune textual în „Amintiri despre Eminescu” (București 1914): „Eminescu mi-a spus-o singur că el a „clocit” această idee și când l'am întrebat, de ce retace aceasta și nu o spune ca să o știe toți, nu numai cunoscuții săi cei mai de aproape, mi-a răspuns că nu ar fi recomandabil să știe guvernul austriac că Românii din România, adecă supuși străini au propus aranjarea acestei serbări, dar el (Eminescu) a sugerat ideea în maî multe părți, așa ca să nu se mai știe, dela cine anume vine.
„Și în adevăr în toate discuțiile și actele privitoare la serbare nu se menționează cine a fost acela care a venit cu ideea. În scrisoarea sa adresată lui D. Brătianu, Eminescu rămâne consecvent, numai ca să nu sufere serbarea. De altfel și modestia prea cunoscută a lui Eminescu ne explică dece nu-și asumă el ideea serbării (pg. 105).
Cuvântare festivă la mormântul lui Ștefan cel Mare, Iași, 1871, publicată și în Conv. Lit. 1871 (IV).
Cfr. nota 16, pg. 283 din acest vol.
Jos. L. Elzear Ortolan, jurisconsult francez, despre care A. D. Xenopol pomenește în cea dintâi scrisoare cătră IacobC. Negruzzi (Berlin, 1 April 1868); cfr. St. D. L. II pg. 9 și notă 1.
Ioan M. Melik, * 15 August 1840 — † 29 Ianuarie 1889; membru în Junimea din 1865, primul administrator al tipografiei Junimii. Om tăcut și muncitor, scriind numeroase cărți, fără însă să publice nimic în Convorbiri Literare. A fost un devotat membru al societății, fără să ceară pentru dânsul vreodată avantaje, situați., la care totuși ar fi putut râvni, subt guvernele prietenilor săi politici.
Înregistrăm aci întreaga activitate a lui A. D. Xenopol la Convorbiri Literare, începând cu anul 1869—1901, din care se va vedea că lista studiilor și articolelor sale este mai bogată, decum o arată A. D. Xenopol sub aceste câteva titluri. Textul cu litere cursive înseamnă titlul lucrării, cifra romană — anul din Convorbiri Literare, iar cifra arabă, pagina în care începe lucrarea: Cultura națională II, 159, 181, 194, 210, 231, 247, 261, 280. — Istoriile civilizațiuinii, III, 105, 121, 145, 164, 203, 217, 235, 251, 281, 293, 309. — Studii asupra stârii noastre actuale: partea întâia IV, 1. Raportul nostru cu Romanii. 121. — Reforma așezămintelor noastre V, 117 — Despre învățământul școlar în genere și în deosebi despre acel al istoriei 233, 285, 316. — Starea noastră economică XI, 7, 41, 102, 117.— Opul lui Guinet „La creation” IV, 177, 195, 206, 223. — Tratat de economie politică de Stat 273. - Cronica Hușilor de Episcopul Melchisedec 373. — O înscripțiune dela Neamțu 248 — Conferința d-rei Dunca asupra femeei 214.—Cuvântare festivă ținută cu ocaziunea serbării la Mormântul lui Ștefan cel Mare V, 186.—Notițe istorice VI, 134. — O corespondență literară între Eliade Rădulescu Șt C. Negruzzi 177. — Mișcarea literară în România liberă 67. — Ceva despre litetura populară 174. — Despre „Convorbiri Economice” de I. Ghica31. — Fulga, roman de Gr. H. Grandea 324. — Cronicile României, ed. II a lui Cogălniceanu 279. — Despre epigramă VII, 285. — Povești pentru copii, traduse, dare de samă 429. — Studii asupra vechilor noastre așezăminteVIII, 137, 182, 214. — Herodot în raport cu istoria noastră 465, IX, 64 — Mica bibliotecă ilustrată pentru copii VIII, 444. — Patimile junelui Werther în traducerea lui B. V. Vermont 414.—Privire asupra monedelor și medaliilor române de D. A. Sturza IX, 405. — Încercări asupra versului român 105, 127. — Despre Rumänische Studien ale lui Rösler 159, 220. — Baza geografică a istoriei Românilor 359.—Strabon în raport cu istoria noastrăX, 216. — Istoria resbelului de 30 de ani, tr. după Schiller de G. de Lens 38. — Despre cartea „N. Balcescu” a lui Gr. G. Tocilescu 71. — Hamlet al lui Shakespeare în traducerea lui Adolf Stein XI, 273 — Criticismul 260. — Panteismul XII, 248. — Psihologia în liceu XIII, 163.—Răsboaele dintre Ruși și Turci și influența lor asupra Românilor XIII, 51, 125, 190, 235, 385. — Două scrieri asupra lui Mihai Viteazul: Bălcescu și Teutschländer XIV, 41.—Studii asupra pozițiunii geografice a Românilor XV, 385.—Politica franceză în Orient 85 — Istoris critică a Românilor de Chebapei 352.—Căteva scrieri istorice 475. — O chestiune economică XVI, 220. — Despre studiul lui I. Negrea asupra lui Gh. Asachi 401,— Mehadia, impresiuni de călătorie XVII, 376, 438, 453. — Lecțiunea de deschidere a Cursului de Istoria Românilor la Universitatea dela Iași 300. — Idealismul și realismul 75.—Țăranii sub Mihai Viteazul XX, 695. — Justiția sub Fanarioți 1058 — Constantin Hangerli în Muntenia XXV, 1001 — Istoria literaturii române în sec. XVIII de N. Iorga XXXV, 948.
Cfr. nota 100, pg. 133, în acest vol.
Henry Charles Carey, * 1793 în Filadelfia — † 13 Oct. 1879; fiu al lui Mattheu Corey (1760—1839), irlandez refugiat în America din cauza persecuțiilor politice, a activat, câtva timp împreună cu tatăl său în institutul de editură, pe care l-au întemeiat și l-au adus la o înflorire invidiată. Mai târziu H. Ch. C. se dedică studiilor din domeniul economiei naționale și politice își publică o serie de lucrări, cari îi asigură repede un renume unverisal. Cele imai de seamă scrieri ale lui H. Ch. Carey sunt: Principles of political economy („Principii de economiepolitică", Filadelfia 1837—40, 3 vol.) și Principies of social science („Principii de sociologie”, F. 1858—1860, 3 vol.). A. D. Xenopol a luat contact cu lucrările lui Carey prin intermediul limbii germane, în care apăruseră în traducere: „Lehrbuch der Volkswirtschaft und Sozialwissenschaft („Manual de economie națională și de sociologie”,München 1866), și Sozialökonomie („Economie socială”), Berlin 1866. Îndemnul va fi venit pentru A. D. Xenopol dela profesoiul Eugen Dühring, care este un mare aderent al principiilor lui Carey ocupându-se de ele în două lucrări: E. Dühring: Careys Umwälzung der Volkswirtschaftslehre („Revoluția lui Carey în principiile de economienațională”, München 1865) și: Wie Verkleinerer Careys („Detractorii lui Carey”, Breslau 1867). Dealtfel însuși A. D. Xenopol pomenește și într'o scrisoare (Berlin, 19 Ian. 1870) cătră Iacob C. Negruzzi că audia cursurile lui Dühring; „Mai dăunăzi auziam aice pe Dühring, un cap minunat, vorbind asupra lui Buckle, Draper și Comte” etc. Cfr. St. D. L. II, pg- 62, nota 141.
Friedrich List, economist german, * 6 Aug. 1789 Reutlingen — † 30 Noemvrie 1846 Kuffstein. Profesor de economie politică, din cauza ideilor sale democratice avansate, a trebuit să-și părăsească slujba. La 1820 ales deputat, la 1821 a fost indepărtat din parlament din cauza luptei sale dârze împotriva unor stări rele administrative și judiciare; la 1822 a fost condamnat la zece luni temniță grea. După multe suferinți și peripeții a emigiat în America, unde a desfășurat o bogată activitate în domeniul economiei politice. A scris între altele: „Das nationale System der politischen Oekonomie”, Stuttgart 1840. Înapoiat în patrie, a fost un însuflețit luptător pentru o sinceră alianță între Marea Britanie și Germania și potrivnic al barierelor vamale între popoare.
În anul 1882.
Filosoful Vasile Conta a fost Ministru al Culitelor și Instrucțiunii Publice dela 20 Iulie 1880 — 10 April 1881, în cabinetul lui I. C. Brătianu.
Cuvintele cuprinse în parantese patrate reprezintă locuri goale în manuscriptul lui A. D. Xenopol. Completările făcute de noi, sunt după deducțiunile din text. Articolul lui Titu Maiorescu „Literatura Română și Străinătatea”, în care pomenește de „mai multe scrieri istorice apărute în România" și în care T. M. insistă asupra lui „Șincai, Petru Maior, N. Bălcescu, Laurian și M. Kogălniceanu”, s'a publicat în Conv. Lit. 1882 pg. 401 și urm., deaceea;
Ibid.
... „până la” [1881], cu anul completat de noi în ms. lui A. D. X.
a. D. Xenopol, Răsboaiele dintre Ruși și Turci și înrâuriea lor asupra țâriloi române, Iași 1860, 2 vol.
Colaborarea lui A. D. Xenopol la Conv. Lit. încetează în anul 1901. Răceala însă se produce din causa politicei; A.D. Xenopol, intrase în partidul Roșiilor; și totuși acest oropsit Titu Maiorescu n'a ezitat să-l aibă pe Nicolae Xenopol în cabinetul său, ca Ministru al industriei și comerțului; cfr. nota 253, pg. 311, în acest vol.
Andrei Vizanti („groaznicul Veisa”, St. D. L. III, 380), adversar înverșunat al lui Titu Maiorescu; A. V. a făcut parte din comisia de judecată a lui T. Maiorescu, pentru că acesta ar fi risipit banii statului dând burse pentru străinătate generației de tineri, care avea să fie mai apoi gloria culturii și literaturii românești. Ceea ce însă nu-l oprește pe Andrei Vizanti, judecătorul lui Titu Maiorescu, să comită cu adevărat fraude și apoi să fugă în America, pentru a scăpa de rigorile legii. Cfr. și nota 57, pg. 430 din St. D. L. III. Din faimoasa comisie de judecată făcea parte și evreul botezat și răsbotezat George Missail, recte Avram sin Moise Leiba Roșu sin Dreicop Burăh, și rubedenia lui A. D. Xenopol, Emil Costinescu și Nicolae Fleva. Probabil spiritului de dreptate al acestor doi din urmă se datorește verdictul în favoarea lui Titu Maiorescu.
1883. Ministiu al cultelor și instr. publice, fiind P. S. Aurelian.
Iași 1884.
Ibid.
Cfr. nota 10.
A. D. Xenopol, Domnia !ui Cuza Vodă, Iași, 2 vol. Tipografia editoare „Dacia” P. Iliescu & D. grossu, 1903.
I. Laur — A. D. Xenopol, poezii în Arhiva: Astrele; Cântec; Lacul (în formă antică); Poveste și realitate; Lângă mare; Părâul (V 81, 319). — Au trecut; Oprește-te, gândule! Iubire; Bradul; Grădina bătrână; Portret; Gurița afumată; Fără nume; Adaos la portret (V 208). — Lângă foc (V 304). — Vlad Țepeș (poemă), I) Năvălirea, II) Lupta, III) Ospățul (V 438). — Urzirea dorului, Rouă! Sărutarea! Teiul; Planetul; Cântec (V 648, 684). — Unei artiste (Pour toujouns) (VI 62, 205, 313), — Anotimpurile; Picătura; Apus-Răsărit; În formă antică (VI 446). — Frasinul (VI 581). — Dunărea; Unui gros înamorat; Pivniței de la Klosterneuburg (VII 200). — Departe; Tovarăș de drum; Amor adânc; Iubire; Vântul; Dacă ar fi să uiți (VII 292). — Din vremuri vechi (VII 437).— Anii trec! La A. (VII 576). — La o roză în pahar (VII 660). — Furtuna (VIII 96). — Curcubeul (VIII 156). — Anii (VIII 1327). — O, suflete amarîte -(VIII 466). — La E.; Întunecime (VIII 679). — Singurătate (X 246, 343). — Dorul vieței; Pe lac; Liniște (X 597).
Rama — A. D. Xenopol, versuri în Arhiva: Ție spre neuitare (XII 27).— Psalm (XII 330). — Despărțiți; Inimă și natură; Răzbunare; Reînviere; Roua; Floarea; Iubirea; Versul; Inifinituri; Vei dispărea (XIII 383).—Stângerea soarelui; Întrebare; Vestea; Furtuna; De-abia găsită, te-am pierdut; Pe raza gândului; Cocoarele; Întâlnire; Durere; Muntele (XII 435). — Prigonire; Ochiii Valul; Răcoare XIII 40). — Brazii; Durere; Asfințit; Prigonire; Te iubesc; Fund de suilet; Fund de mare (XIII 147). — Maria Magdalena (legendă) (IX 286).
Teodor Șerbanescu, Unde ești?, yeiisuri, în Conv. Lit. 1871, V 151—2.
Cfr. St. D. L. I : Indice.
Născut 27 Febr. 1834 — † 22 Noemvrie 1910.
Cfr. n. 67/8.
Dimitrie Onciul * Straja (Bucovina) 26 Oct. 1856 — † 20 Martie 1923 București. E vorba de postul de profesor la Școala Normală din Cernăuți.
Titu Maiorescu îl anunța telegrafic pe D. Onciul la Cernăuți, că a fost recomandat cu unanimitate profesor de istorie la Universitaitea din București. Textul telegramei se va publica în vol. V din St. D. L., care va cuprinde între altele și un număr de câteva sute autografe de D. Onciul.
Primul volum, de care pomenește A. D. Xenopol, câteva rânduri mai jos a fost precedat de „Une collection de lettres de Philippe de Maizières (Notices sur le ms. 499 de la bibl. de l'Arsenal), Paris 1882, 36. [Extrait de la Revue historique, tome XLIX, 1892], și se numește: „Philippe de Mézières 1327— 1405 et la croisade au XIV-e sièle”, Paris 1896, 557 pag. (Bibliothéque de l'école de Hautes études. Sciences philologique et historique. Cent. Dixième fascicule). Cfr. Barbu Teodorescu: Bibliogiafia Operelor lui Nicolae Iorga, București 1931.
A. C. Cuza, Despre Poporație, statistica, teoria și politica ei. Iași 1899; idem București 1924. Este monumentala operă, împotriva căreia socorii Sărindarului porniseră, pe vremuri, ofensiva de distrugere, nu a lucrării înseși, ci a creatorului ei, sfârșind, ca toate campaniile pătimașe, printr'un lamentabil și ridicol bluf de presă.
Calistrat Hogaș, Amintire din o călătorie, Arhiva IV 243 și urm.; V 61 și urm.; XII 506 și urm.; XIII 43 și urm. — Petrecerile la țară (din conferințele societății universitiare); Arhiva XII 193 și urm.
Asachi, revistă științifică literară, Piatra, 10 Aprilie 1881 — 10 Febr. 1885. Comitetul de redacție: Dr. D. Cantemir, I. Negre, Victor Dogariu, L. Radu și V. C. Buțureanu. În comitetul de redacție intră și C. Hogaș (10 Mai 1881).
I. Tanoviceanu: Un zapis curios. Tipuri și obiceiuri din secolul trecut (XVIII) I. 51. — Eduardo Cimbali — Il non intervento. Studio di diritto internazionale. Roma. I. 80. — Două specimene de geografie, (notiți), I. 575, — Alexandru Pretorian. — Noul Cod comercial făcuit pentru uzul ori-cărui comerciant (dare de samă). I. 755—Suirea pe tron a primului Ghika. II. 79. — Câteva notițe bibliografice asupra cronioarului Ioan Neculce, (notiți). II. 330. — Un document prețios de limbă, II. 437. — Începuturile Cantacuzineștilor în țările românești și înrudirea lor cu Vasile Lupu. Cu anexe. III. 14. — Observațiuni asupra proectului de lege pentru modificarea mai multor articole din codul de procedură penală. III. 65. — Alex. Pretorian. — Noțiuni de economie politică și de finanțe (dare de samă). III. 178.—Louis Proal.—Le crime et la peine, (dare de samă). III. 264.— Menegmii sau Frații cei de gemene, (documente); III. 279, 403, 519, 664.—Manuscriptul „Menegmii” VI. 297 — Istoria Moșiei Slăveni, scoasă din scrisorile ei cele vechi. III. 336. Zapis din 1557, III. 423. Probe noue de falșitatea Isvodului lui Clanău. III. 470. Reforma legislațiunei penale în România, III. 626. Studii asupra Arhondologiei Paharnicului Costache Sion. IV, 38. Delavrancea: Paraziții, (dare de samă), IV. 190. A. Vlăhuță.—Din goana vieții, (dare de samă), IV, 201.—Un document istoric, IV, 335. — K. d'Olivecrona. — Ou Dödsstraffet, (dare de samă) IV, 432. — Veniticul, Suret din 7172, IV, 557. — Hrisov de la Neculai Mavrocordat, 1712 IV. 688 — Două scrisori ale D-lui d'Olivecrona, notiți, IV. 691.—Reproducerea artificială a diamantului. Trotușul din Moldova centru de cultură unguresc. Ultimii vornici mari ai Moldovei, (notiți). V. 236. — O pagină din istoria boerilor, V, 257. — Cugetul adevăratului român cătră frații săi români de Protosinghelul Naum Rămniceanu. Trei documente privitoare pe Iordachi Arhip și Constantin Kogălniceanu. V. 347. — ȘcoaLa pozitivistă penală, (cuvântare rostită la deschiderea cursurilor universitare 1893). V. 255 (514), 606, (647).—Document de la M. Racoviță 1709.—Document din 1700. O scrisoare a lui Eudoxie Hurmuzachi cătră Hatmanul Nastasachi Bașotă din 1853. V. 551 (592). — Spița neamului lui M. Cogălniceanu, (notiți). V. 556 (597). — Memuar de stegari și cocardiști. Mavroene. (satire) V. 670 (771). — Document de la Constantin Cantemir 1692. Cu adnotări de A. D. Xenopol. VI. 100. — Creșterea criminalității în România. (Cauzele și mijloacele de combatere). VI. 133, 273, 616. — Câte-va cuvinte asupra Instituțiunii juriului în România de M. Suțu, (dare de samă). VI. 215.—Bugetul Epitropiei Sft. Spiridon din Iași (în interval de 100 ani). V. 430.—Replică la răspunsul D-lui M. Suțu. VI. 565.— O scrisoare a lui Mihai Băjăscu postelnic cătră părintele Macarie, din 1689. VII. 102. — Efectele corecționalizării în România. VII. 279. —Articolul antepus ei, ei, îi, i la numele proprii femenine, VIII. 329. — Tocmala tipografilor care s'au așezat să tipărească cărți acum la luna Mart 25 leat 7255 — 1747. VIII. 707 — O scrisoare a boerilor Ilie-Moțoc și Savin Smucilă zis și Smuciscîne cătră clucerul Cantemir din 1683. VIII. 714. — Traducătorul din 1803 al Menechmilor. (Vornicul Alexandru Beldiman). IX. 165. Document din 1689 din Arhiva ministerului de interne al Austriei. IX. 231. — O rectificare de genealogie, (notiți). IX. .354. — Psihiatrie și antropologie criminală. (Răspuns D-lui Ciceron Protopopescu), IX. 464. — Adopițiunea în vechiul nostru drept. XXV, 231.
Teodor T. Burada: O călătorie la Românii din Bithinia (Asia Mică). IV. 53. — O călătorie la Românii din Moravia, V. 266. — Plugușorul; V. 480. Condica Șireților. (O veche instituție juridică). VI. 34. Document din 1668. VI. 220.—Cercetări despre Românii din insula Veglia. VI. 409. O călătorie la Românii din Silesia Austriacă. VI. 663. Școala de muzică și declamațiune de la Rotopänești. IX. 201. Antichitățile de la Cucuteni (dare de samă). XII. pag. 270. Secțiunea valacă la expoziția din Praga XIII. 523. — Amintiri asupra descoperirei inscripției lui Ștefan cel Mare de la Biserica S-tul Ioan din Vaslui. XIV. 34. — Amintiri. Cum. am fost arestat la Rawa-Ruska (Galiția). Cum eram să mă înec în Marea Neagră la podul de la portul din Varna (Bulgaria). XIV 38, 43. — Amintiri. Cum am fost arestat în comuna Durlești din Basarabia. Cum am izbutit să văd jucând pe vlahii (românii) din comuna Susnevita (Istria) XIIV. 144. — Ce se crede despre zidirea bisericii din com. Șipotele. Cum am fost arestat la Fiume, XIV. 150, 444. — Amintiri. Cum am auzit „Deșteaptă-te Române” în Comuna Moloviște (Macedonia) și „Apostolul” cetit în românește în biserica de acolo. XIV, 505. — Un jurământ more-judaico din 1786. XIV. 518. — Două inscripții turcești de la cișmelele din poarta bisericii Sft. Sipiridon din Iași. — Un documeat din timpul ocupațiunei a unei părți din Moldova de către Austriaci (1788—1792). XV, 35, 381. — Amintiri: Cum am fost aresitat în comuna Straja (Bucovina). — Cum am fost pus la carantină în stația drumului de fier Zibefce (Turcia). — Cum am fost arestat la Astacos (Grecia). Cântecul care'l cânta di Taiani Ianismata. Caloianul. XV. 33, 80, 168, 466, 473. — Cântec ostășeșc (pe note). XVI. 247. — Inscripțiunile de pe turnurile zidului ce înconjoară biserica Golia, 33. — Începutul teatrului în Moldova, dela 1810 până la stagiunea 1887—88. Arhiva XVI—XXV — Cercetări despre începutul Teatrului românesc în Transilvania. XVI. 293. — Priveliști și datini populare în Moldova. XIV, 541; XVII, 81, 123, 173, 226, 332; XVIII, 92, 127, 171, 222. — Un afiș teatral din anul 1820. XVII, 420. — O călătorie la Românii din Gubernia Kamenitz-Podolsc (Rusia). XVII, 536. — O călătorie la Valahii (Românii) din Kraina, Croația și Dalmația, XIX, 281. — Amintiri din călătorie. Cum am fost trântit de vânt în drumul de la Albana la portul Rabatz din Istria. XX. 117. — Priveliști și datini strămoșești în Moldova. XX, 218, 273, 289. — Despre unele formalități ce se obișnuiau la strămutarea proprietăților în vechea legislație a Moldovei. XX. 505. — Amintiri din călătorie cap. XVII, XVIII. Spre muntele Atos și la Piramida Keops din Egipt. XXI. 70, 183. — Miriologhi (bocete) adunate în Macedonia. XXIV, 177. — Corurile bisericești de muzica vocală armonică în Moldova. XXV. 303.
Gheorghe Ghibănescu: M. Tipeiu, Poezia lirică română de la origineă ei până la 1830, (dare de samă) I. 364, — Mărturie din 1628, zapis din 1717. I. 378, 372. — Isitoria unei moșii din secolul al XV-lea și până astăzi. I. 385, 556. — Notiță despre Bârlad de Al. Papadapol Calimah. 1889. I. 465. — Ion C. Mihalcea. Neamul Cantacuzineștilor, (teză de licență). I. 479. — L'Alotte, Primordialité de écriture dans la génèse du langage humain. I. 600 — M. I. Căprescu. Relațiunile dintre Matei Basarab și Vasile Lupu, (teză de licență) I, 620. — Pascalia și Cronicarii, (studiu). I. 718. — Două pomelnice vechi. II. 115. — Hrisov diin 1495. II. 124. — Matel S. Dobrescu. Împrejurările ce au provocat sinodul de la Iași.— D. Boroianu. Reforma lui Luther în biserica occidentală, (dări de samă). II. 170.— Hrisov din 1533. Carte de judecată din 1628. II. 177. — Târgu-Ocna, (stodiu istoric), II. 593. — Pr. Dim. Dan. Armenii orientali din Bucovina, (dare de samă). III. 399, — Loc. Col. P. V. Năsturel, Stema României, (studiu critic, din punct de vedere heraldic), dare de samă. III. 661.— Notițe. IV. 211l. — Documentul, (studiu istoric și arheologic). IV. 259. — Baba Vodoaea sau Nunta din 1834. V. 21. 149. — Vlad Vodă Călugărul, VII. 111. — Al. Roșculescu, Culegere de felurite scrisori vechi cu litere cirilice, (dare de samă). VII. 587. — Forma îma (Mama), cu prilejul unui document. VII. 651. — Alex. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, (dare de samă). VIII. 111. — Spița familiei Cîrja. VIII. 189. — Document din 7263. Sept. 25 (1754). VIII. 360. — Vlad Țepeș. (studiu critic). VIII. 373, 497. — Forma îma, (notiți), VIII, 367. IX. 359. — Glosă literară: „întunerec— zece mii. IX. 448. — Două documente din anul 1639. IX. 477. — Note arheologice. IX. 698. — Explicarea zicerei, „trage pe sfoară”. X. 178. — Donici și
Alexandrescu în 1842. X. 325. — Document din 7154 Noemv. 7. (1645). X. 499. — Două documente din 6961 lunie 12. (1453) și din 6977 Octombrie 25, (1469) XI. 85. — Întrebuințarea participiului prezent, (gerundiul), XI, 234. — Uric din 7026. (1518) Ghen. 28. XI. 278. — Organele administraitive rurale, (din conferințele societății universitare), XII, 289. — Gligore Ghica, Domnul Moldovei, 7166, Fevruarie — Aprilie, XII, 378 — Două scrisori ale lui Konaki. XIII. 87. — 100 de palme domnești. XIII. 154. — Originele Iașilor. XIV. 281, 385, 475. — Un uric din 1410 cu o notă. XIV. 465. — Surete și Izvoade, (notiți), XIV. 522. — Ispisoc din 7168, Aprilie 20 — Document — Document din 6968 (1459). Documente slavone din timpul lui Ștefan Vodă, din 1466, 1470, 1475, 1478, 1479, 1483, 1487, 1490, 1491, 1492, 1492, 1494, 1494, 1495, 1495, 1495, 1496, unu fără veleat — Un document din timpul lui Eremia Voevod 7111 (1603) Iunie 5. — Două documente ale familii Ghibanilor din 1692, 1603. — Documente din anii 7146 (1638), 1638, 1639, 1638, 1639, 1642, 1644, 1648, 1649, fără veleat etc. XV. 40, 192, 251, 257, 384, 432, 495. — Deapre vecini sau rumâni, Ce-i cu zapisul românesc din 1523? Din domnia lui Ștefan cel Mare; 1) Data înscăunărei. 2) Marii boeri ai lui Ștefan. Caracteristica domniei marelui Voevod. Reflexii. XV, 10, 74, 197. — Document cu traducere din 6968 (1459) Decemvrie 5. XV. 191. — Document din 7119 (1611) Iunie 20. XV. 191. — Document din 7111 (1603) Iunie I. XV. 384 — I. Bianu. Despre introducerea limbii românești în biserica românilor, (dare de samă). XV. 411. — Două documente ale Ghibanilor. XV. 432. — Document din 7143 Martie 23. XV. 475.— Ferîea. XIX. 393. — Geneza ideei de unire. XX. 15, 59. — Breasla Armenilor din Roman. XX. 365, 440. — Ioan Sandu Sturza Voevod către C. Conachi, (documente). XX. 466. — Din istoria vecinătății în Moldova. XX. 514.—Două documente (Isvod de lefi din 1827 întocmit de Sfatul țării și o Anaforă din 1827 privitoare la creditorii ipotecari și proprietari). XXI. 126. — Un document vechiu românesc din secolul XVII-lea. Psaltirea lui Apostol Tecuci Uricarul, tradusă de Varlaam Mitropolitul Moldovei. XXI. 185, 211. — Cantemireștii și Cuzeștii (Apa Elanului), Cuzeștii. Postelnicul Arghire Cuza și Vornicul Gh. Cuza. XXII. 152, 321, 370.— O nouă lucrare a Mitropolitulul Varlaam (Leastvița lui Ion Scarariul). XXV, 65. Urice slavone din sec. XV și XVI, XXV, 173.
Mihai Kogălniceanu: Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens. Tome I-er Histoire de la Dacie, des Valaques Transdanubiens et de la Valachie 1241—1792. Berlin 1837. Ediția a II-a Berlin 1854.
Pentru Emile Picot cfr. St. D. L. I. Indice. Scrisori dela E. P. adresate lui N. Iorga se vor da în vol. VII din St. D. L., care după încheerea perioadei Junimii cu vol. VI va fi primmul vol. din perioada Semănătorului.
Gabriel Monod * 7 Martie 1844 în Le Havre — † 10 April 1912 Paris. Istoric francez, activitate fecundă: este dintre întemeietorii și conducătorii reputatei Revue historique.
Ibid.
Până astăzi o bibliografie completă a operei lui A. D. Xenopol încă nu există, și ar fi un subiect pe cât de interesant, pe atât de plin de gratitudine ca să se alcătuiască.
Revue historique XXI, 1883.
Ibidem XXI 1883.
Ibid, XLVII 1891.
Observations sur l'origine des Daco-Roumains, Revue historique LVIII 1894.
În 1891.
Pierre le Grand — Les pays roumains, Muséon de Louvain 1886.
Ibid.
A. D. Xenopol, Histoire des Roumains de la Dacie trajane, 2 vol. Paris 1896, avec une preface par Alfred Rambaud,couronnée par l'Academie Française.
I. S. Floru, Constituirea istoriei ca știință, stiidiu asupra operei D-lui Al. D. Xenopol: Principiile fundamentale aleistoriei, în Conv. Lit. 1904, XXXVIII 1021 și urm.; 1905; 1906 XXXIX 122, și urm.
Heinrich Rickert, născ. 1863 în Danzig, fîlosof, profesor la Univ. din Heidelberg, reprezintantul idealismului transcendental. În cartea sa Filosofia Contemporană a Istoriei (București 1930) N. Bagdasar dedică lui Heinrich Rickert un capitol de peste 50 pagini, și nu fără semnificație după H. Rickert, urmează imediat analiza operei filosofice a lui A. D. Xenopol. Tot atât de intens și cu competința caracteristică oamenilor de specialitate se ocupă de concepțiie filosofiei rickertiane I. Brucăr, în volumul său Probleme noui în filosofie (București 1931), în vol. Fiosofi și Sisteme (București 1933); H. Rickert și problema ontologiei (253—324).
Die Grenzen der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung. Eine logische Einleitung in die historischen Wissenschaften, 1896.
Les sciences naturelles et l'histotie. Revue philosophique (M. T. Ribot), Octobre 1900.
Ibid.
Les sciences naturelles et l'historie. Revue de Synthèse historique (H. Berr). 1902
L'hypothese dans l'histoire, communication faite au Congrès d'histoire comparée, Paris 1900.
Nécessité de l'introduction de cours sour la theorie de l'histoire dans les universités, communication faite au Congrès de l'enseignement supérieur, Paris 1900.
Maghyars et Roumains devant l'histoire, Paris1900, critique du livre de A. de Bertha portant le même titre.
Les Roumains et les Hongiois à l’occasion du millénium maghyar Revue de Geographie, 1896.
Ibid.
La 1913, când A. D. X. își scrie istoria ideilor citează din memorie La Roumanie et la Hongrie.
Roumains et Hongrois, Renaissance latine 1902, unde A. D. Xenopol mai publică un articol, în acelaș an: La Question israélite en Roumanie.
Ibid.
Istoria pentru începutul Românilor în Dachia, Buda 1812. Ed. a II-a tipărită de Iordache Mălinescu, Buda 1834. Ed. a III-a Gherla 1883.
a.D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, 2. vol. Iași 1903.
Anghel Demetriescu, Domnia lui Cuza-Vodă, recenzie, în Conv. Lit. 1908., pg. 650—669.
Grigore Ghica Daleni, Scrisoare cătră A. D. Xenopol în chestia statuei lui Cuza Vodă, Arhiva XIV 183.
Raffaello Romanelli, sculptor florentin * 1856; după ce a părăsit organisația masonică, în care activase în timerețe, a plecat din Italia, unde nu putea să isbutească la nici un concurs. Și în America nu i-a mers mai bine. La noi, afară de statuia Domnitorului Cuza, a executat și alte lucrări (monumente sepulcrale în Cimitirul Belu, ș. a.). A ținut mult la țara noastră, în care demnitarii noștri încă nu ajunseseră la marea cinste de a se supune ordinelor masoneriei internaționale.
Doamna Coralia Riria, căreia îi datoram păstrarea manuscriptului: Istoria ideilor mele, ca și a multor altor pagini rămase nepublicate, după călătoria din urmă a marelui nostru istoric.
Apărut în 1901.
Românul Literar, Anale politice și literare, București, dela 1905 până în preajma războiului. Articolele lui A. D. X. din R. I. sunt indicate în G. Adamescu, Bibliografie Rom. III/130.
Titlul complet: Arhiva Sociețății științifice și literare din Iași, fondată în Iulie 1889.
„Originea cuvěntului romăn „rață”, în Studie Filologice de V. M. Burlă" în Conv. Lit. 1880 XIV 217 și urm.
Ibid.
În Conv. Lit. 1869/70 III 106 și urm.
Despre învățământul școlar în genere și în special despre acel al istoriei în Conv. Lit. 1871/a V 233 își urm.
În Revista pentru istorie, arheologie și filologie, a. I. vol. I 1833 pg. 409 și urm.; vol. II pg. 83 și urm. 202 și urm.; vol. III pg. 111 și urm. și 289 și urm.
Bălcescu și Teutschländer, două scrieri asupra lui Mihaiu, în Conv. Lit . 1880/1 XIV 41 și urm.
A. D. Xenopol: Ion N. Șoimescu, Istoria generală a Românilor din amândouă Daciile, Arhiva I 315 și urm.
În 1896.
În 1896.
În 1896.
Hans Ferdinand Helmolt, istoric și ziarist german, a cărui activitate se desfășoară după 1905. A. D. Xenopol se gândește la Istoria universală a lui Helmolt (Weltgeschichte), în ed. a 2-a. la 1912, care a fost tradusă în limbile: engleză, rusă și olandeză.
L'imagination en histoire, în. Rev. d. S. h. 1909 (?).
Pentru H. R. cfr. n. 100.
Noțiunea valorii în istorie.
Revue de Synhtese historique.
La care A. D. Xenopol a colaborat între anii 1906—1908.
Unde și-a publicat critica asupra cărții lui Gustav le Bonn; cfr. n. 129.
Noțiunea valorii în istorie, în Deutsche Literatur Zeitung din 18 August 1906.
pg. 117 și urm.
Cfr. nota 41—54.
Cfr. nota 100 pg. 296.
Cfr. n. 111—112;
Luigi Luzzatti, născut la 1841 în Veneția dintr'o bogată familie evreiască; profesor de drept la Universitatea din Padova, apoi deputar, ministru de fianțe de mai multe ori, în cabinetul lui Giolitti; Membru al Academiei științelor morale și politice din Paris. A publicat numeroase lucrări în domeniul economiei politice, în formă cu tendințe social-democratice, în fond așa cum îl arată ilustrul nostru istoric român: evreu încarnat. La noi i-au făcut pe vremuri reclamă presa conaționalilor săi, iar economiștii noștri pieziș informați s'au grăbit să-i accepte propovăduirile nesincere, neștiind cine se ascunde subt atât de italienescul nume Luigi Luzzatti. Câte nu ne învață Istoria ideilor lui A. D. Xenopol, pe care până mai dăunăzi luzzattii noștri îl vedeau coborînd deadreptul din Israel...
