La Iași

La Iași, nerăbdători, mă așteptau camarazii cei mai tineri. Dintre colegii mei de an, nu mai găsisem pe nimeni. De astă toamnă până acum se răspândiseră toți prin orașele lor. 

Am dus icoana la biserica Sf. Spiridon și am așezat-o în altar. 

Rând pe rând m-am întâlnit cu toată lumea și cu studenții, bucurându-ne. Dar bucuria noastră n-a durat mult, căci plimbându-mă pe strada Lăpușneanu cu cele două surori ale mele și cu vreo 10 studenți, a sărit poliția, fără nici un motiv, asupra noastră și au început să ne bată cu cauciucurile în cap și cu paturile de armă. 

Provocați în modul acesta și loviți fără nici o vină în Iașiul în care am dat atâtea lupte? În Iașiul în care am învins iudeo-comunismul în Universitate la 1919, 1920 și 1922? În Iașiul în care am pus la respect și am ținut la distanță ani de-a rândul jidănimea copleșitoare și presa ei? Lovit în casă la mine?

Atunci m-am întors să ripostez. Indignarea pare că îmi dăduse o putere de leu și aș fi fost în stare să mă lupt cu toată poliția. Dar studenții și studentele cu care eram, m-au prins unii de mâini, iar alții mi-au apucat picioarele în brațe. Ținut așa, am căpătat câteva lovituri cu paturile de armă. Lumea care era pe trotuare a început să huiduiască poliția și să strige. Eu am plecat acasă amărât și supărat pe cei ce m-au ținut. Ei însă îmi spuneau:

– Au ordin să te provoace și dacă ripostezi, să tragă ca să scape de tine.

După masă m-am dus împreună cu Gârneață și Radu Mironovici la un cămin, unde într-o cameră mare s-au adunat fruntașii studențimii. Ei au început să ne povestească cum au luptat și ce au avut de îndurat timp de o jumătate de an de când nu ne mai văzusem. Cum au intrat la cursuri și cum au procedat ca să nu fie umiliți. Cum la 1 noiembrie, în ziua deschiderii, s-a adunat în aulă întreaga studențime împreună cu toți profesorii, s-a făcut serviciul religios, și ce a spus studentul Lăzăreanu cu acest prilej.

– Noi vom intra la cursuri, dar nu acum. Întâi facem un memoriu profesorilor noștri, senatului universitar și așteptăm un răspuns binevoitor. 

Ne-a povestit apoi cum s-a înaintat memoriul și cum profesorii universitari, în frunte cu prorectorul Bacaloglu, au înțeles să țină în seamă cea mai mare parte din punctele memoriului. La 6 noiembrie, studențimea a intrat la cursuri. Profesorii au știut să ocolească o umilire nedreaptă a studențimii care luptase un an întreg pentru credința ei. 

Ne-au spus mai departe, cum ministrul Mârzescu a adus un om de-al său ca prefect de poliție cu misiunea de a strivi mișcarea studențească și mișcare națională din Iași. Cum acesta cu întreaga poliție s-a pus în urmărirea mișcării. 

Însă, deoarece studenții intraseră la cursuri și se făcuse liniște și neștiind în ce mod ar putea să-și culeagă laurii și să capete bani, prefectul a început să provoace.

Ne povesteau mai departe, cum la 10 decembrie, studentele care mergeau spre Mitropolie au fost întâmpinate de polițiști îmbătați, lovite cu cauciucurile, apucate de păr în văzul profesorilor universitari, târâte prin noroiul străzii. Cum, rând pe rând, studenții au fost bătuți. Cum la 10 decembrie studentul Gheorghe Manoliu, conducătorul corului, a fost lovit cu bețele peste fluierele picioarelor și apoi arestat; cum acesta, ținut la poliția într-o stare de mare mizerie, s-a îmbolnăvit de gălbinare și a murit în spital.

Studenții de la Iași trecuseră prin mari greutăți timp de o jumătate de an.

Noi, la rândul nostru, le-am povestit cele ce înduraserăm. Le-am adus aminte că aveam datoria să-l scoatem pe Moța din închisoare.

La urmă le-am făcut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum va trebui să organizăm întreaga noastră generație, s-o creștem și s-o educăm într-un spirit eroic. Cum va trebui să izolăm politicianismul, pentru ca nici un tânăr să nu mai pătrundă în rândurile lui. Cum acesta va fi învins și atunci va ajunge la guvern L.A.N.C. cu profesorul Cuza. Cum numai printr-un guvern naționalist, expresie a conștiinței, a forței și a sănătății noastre românești, se va putea rezolva problema jidănească, luându-se măsuri legale de proteguire a elementului românesc și de înfrânare a acțiunii de cotropire a jidanilor; cum în crearea acestei conștiinței, acestei forțe și acestei sănătăți, generația noastră are o mare și sfântă misiune. Că noi, „Văcăreștenii”, ne-am hotărât să venim toți la Iași, pentru a stabili aici centrul acestei acțiuni pe care s-o așezăm sub protecția Sfântului Arhanghel Mihail.

Camarazii noștri au ascultat și au primit cu mare bucurie planurile noastre de viitor.

Pe urmă am vizitat pe profesorii: Cuza, Găvănescul, Șumuleanu etc., împărtășindu-le și lor aceste gânduri.