În aceeași foaie putem citi:
"Ura trebuie să fie veșnic călăuza contra partidului de ucigași care a domnit în cap cu Ion Brătianu".
Ura iudaică împotriva Românilor e binecuvântată. E susținută; se face apel la ea. Nu e o crimă. Nu e o rușine medievală.
Când e vorba însă ca Românii să-și apere drepturile lor încălcate, acțiunea lor este etichetată drept ură și ura devine un semn al barbariei, un sentiment înjositor pe care nimic nu se poate clădi.