Planurile față de pământul și neamul românesc. Planurile față de mișcarea studențească
Cine își închipuie că jidanii sunt niște bieți nenorociți, veniți aici la întâmplare, mânați de vânt, aduși de soartă etc., se înșeală. Toți jidanii de pe fața pământului formează o mare colectivitate legată prin sânge și prin religia talmudică. Ei sunt încadrați într-un adevărat stat foarte sever, având legi, planuri și conducători care formează aceste planuri și-i conduc. La bază, au Cahalul. Așa că noi nu ne găsim în fața unor jidani izolați, ci în fața unei puteri constituite, comunitatea jidănească.
În fiecare oraș sau târg, unde se strânge un număr de jidani, se formează imediat Cahalul sau comunitatea jidănească. Acest Cahal își are conducătorii lui, justiție separată, impozite etc. și ține strâns unită în jurul lui întreaga populație jidănească din localitate.
Aici în acest Cahal mărunt, de târg sau de oraș, se fac toate planurile: cum să capteze pe oamenii politici locali; cum să capteze autoritățile; cum să se strecoare în diverse cercuri unde ar fi interesați, ca de pildă printre magistrați, ofițeri, funcționari superiori; ce planuri să întrebuințeze pentru a cuceri cutare ramură a comerțului din mâinile unui român; cum ar putea răpune pe un antisemit local; cum ar putea distruge pe un reprezentant corect al unei autorități care s-ar opune intereselor iudaice; ce planuri să aplice când, stoarsă, populația se revoltă și izbucnește în mișcări antisemite.
Nu vom aprofunda aici aceste planuri. În general se întrebuințează următoarele sisteme:
I. Pentru captarea oamenilor politici locali;
1. Cadouri;
2. servicii personale;
3. finanțarea organizației politice pentru propagandă, tipărire de manifeste, deplasări cu automobile etc. Dacă în localitate sunt mai mulți bancheri sau bogătași jidani, ei se împart la toate partidele politice.
II. Pentru captarea autorităților:
1. corupțiunea, mituirea. Un polițai din cel mai mic oraș din Moldova, în afară de leafa lui de la stat, mai primește lunar încă o leafă sau două. Odată ce a primit mita, devine robul jidanilor, pentru că altfel se întrebuințează a doua armă;
2. șantajul; dacă nu se supune, îi dă pe față mituirea;
3. a treia armă este distrugerea. Dacă văd că nu te pot îndupleca și supune, atunci vor încerca să te distrugă. Cercetându-ți bine slăbiciunile: dacă bei, vor căuta prilejul să te compromită prin aceasta; dacă ești afemeiat, îți vor trimite o femeie care te va compromite sau te la lovi în inimă, distrugându-ți familia; dacă ești violent, îți vor trimite în cale pe un alt violent, care te va omorî sau îl vei omorî și vei intra la închisoare. Dacă nu vei avea aceste defecte atunci vor întrebuința: minciuna, calomnia la ureche sau prin presă, pâra față de șefi.
În târgurile și orașele invadate de jidani, nu există autoritate decât în stare de mituire, în stare de șantaj sau în stare de distrugere.
III. Pentru a se strecura în diferite cercuri sau în jurul unor oameni de frunte folosesc:
1. slugărnicia;
2. consilii de adminstrație;
3. servicii personale josnice;
4. lingușiri.
Astfel toți oamenii politici au secretari jidani, pentru că: aduc din piață, fac ghetele, leagănă copiii, țin geanta etc., lingușesc, se insinuează.
Românul nu va fi așa bun, pentru că este mai puțin rafinat, nu e parfid, e venit de la plug și mai ales pentru că vrea să fie un soldat credincios, bucurându-se de onoare, dar nu slugă.
IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant român:
1. flancarea românului cu un comerciant jidan sau încadrarea lui între doi comercianți jidani;
2. vânzarea mărfurilor sub prețul de cost, pierderea acoperindu-se cu sume speciale date de Cahal.
Așa au căzut răpuși comercianții români, unul după altul.
Dacă la acestea mai adăugăm:
a. superioritatea comercială a jidanului, rezultând dintr-o practică comercială cu mult mai îndelungată decât aceea a românului;
b. superioritatea jidanului luptând sub protecția Cahalului, românul neavând nici o protecție din partea statului românesc, ci numai mizerii din partea autorităților corupte de jidani. Românul nu luptă cu jidanul de alături, ci cu Cahalul și de aceea se înțelege că individul va fi răpus în luptă cu coaliția. Românul n-are pe nimeni, n-are un stat părinte, care să-l crească, să-l îndrume, să-l ajute. El este lăsat singur, în voia sorții, în fața coaliției jidănești.
E ușor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria d-lui Mihalache: „Românul să se facă comerciant”. Să ne arate însă acești oameni politici români un singur comerciant român ajutat de statul român, o singură școală făcută de el care să creeze cu adevărat comercianți, iar nu funcționari de bancă sau de birouri. Să nu se arate o singură instituțiune făcută de ei care să fi ajutat cu un mic capital și să fi îndrumat pe tânărul absolvent de școală comercială pe calea comerțului.
Nu românul a dezertat de pe linia comerțului, ci acești oameni politici au dezertat de la datoria lor de conducători și îndrumători ai nației.
Românul, părăsit de conducătorii lui, a rămas singur în fața coaliției organizate jidănești, a manoperelor frauduloase și a concurenței neloiale și a căzut înfrânt. Va veni însă un ceas în care acești conducători vor trebui să răspundă.
