La 26 septembrie 1924, se fixase spre judecare procesul lui Moța și al studentului Leonida Vlad care procurase revolverul. Acesta se predase și el după câteva zile și rămăsese arestat tot timpul cu Moța.
Am plecat la București. Acolo au început dezbaterile în fața Curții cu Jurați. Moța și-a susținut cu tărie tema, că trădarea trebuie pedepsită. Opinia publică sătulă de trădători, urmărea cu viu interes și cu entuziasm desfășurarea procesului. Ea vedea în gestul lui Moța un început de acțiune în contra trădătorilor și o dovadă de sănătate morală. Gestul lui apărea ca o lumină în mijlocul vieții românești, în care, veac de veac, luptătorii pentru neam au fost doborâți prin trădare.
Întreaga studențime de la toate universitățile a făcut mari manifestații pentru achitarea lui. La București, în jurul Tribunalului, erau masați din nou mii de oameni, care doreau o viață nouă pentru țara lor și cereau eliberarea lui Moța.
În zorii zilei, justiția populară a adus un verdict de achitare, primit în întreaga țară cu un mare entuziasm.
Moța, după ce-și vede părinții, părăsește Clujul și se stabilește la Iași, conform legământului nostru.