Ion Heliade Rădulescu

„Nu vedeți dumneavoastră că târtanii din Englitera și Franța nu cer drepturi de cetățeni în România, ci privilegii, supremația; vor fonda o aristocrație a banilor, a vițelului de aur?

Cer aceea ce noi nu putem da până la ultimul român.

Cred oare târtanii din Englitera și Franța, credeți oare și dumneavoastră dimpreună cu dânșii, că românii se vor uita cu sânge rece la a se stabili între dânșii cea mai sordidă și imundă, cea mai bădărană dintre aristocrații, dominația de marțafoi, de jidani, de rusiani ai lui Mamona?

Pe ce cuvânt însă, și pe ce drept se va putea stabili o asemenea abominabilă dominație înaintea atriului, înaintea porților secolului douăzeci, unde umanitatea întreagă, afară de fiii pieirii, se va prezenta ca o mireasă înaintea divinului său mire?

Vin târtanii din Englitera și Franța cu dreptul omului bazat de egalitate să pretindă numai ei privilegiile și supremație?

Și fiindcă nu pot invoca dreptul acesta, cutează, după cum le-a plesnit în cap paradoxul de român de ritul israelit, să-și împingă cutezanța și mai jidănească de a ne amenința cu numele suveranilor Europei!…

Cu ce oare ne vor cuceri jidanii? Cu cantitatea, cu numărul, cu forța?

Pentru binele ce le-am dorit și le dorim, în numele regenerării popoarelor și însuși a evreilor pe pământul Palestinei, îi plângem de pietate și le dăm tot sfatul ce le poate da un creștin, – gelos de mântuirea umanității întregi, prin rănile lui Christ ce din înălțimea crucii ierta pe înșiși călăii săi, – să nu cumva să încerce la una ca aceasta și nici să cuteze nici a cugeta, necum a pretinde ceva în această epocă de agitațiune provocată de îngerii satanei ce i-a indus în tentațiune, să nu cerce la una ca aceasta că Dumnezeu știe unde vor ajunge românii în legitima lor și cea mai sacră din toate urgiile, apărându-și drepturile lor ca orice națiune ce își are instinctul de conservare!”

(Din „Echilibrul între antithese sau spiritul și materia”, de I. Heliade Rădulescu, București, publicat de la 1859 până la 1869, partea III, titlul „Israeliții și Jidanii”, capitolul X, pag. 380-383)