1. ADEVĂRUL ABSOLUT.

Viaţa psihică a omului nu este în stare să se guverneze în mod liber, ci se găseşte în permanenţă în faţa unor sarcini stabilite de undeva din afară. Toate aceste sarcini sunt inseparabil legate de logica vieţii în comun a oamenilor, condiţie esenţială care acţionează neîntrerupt asupra individului şi care nu se lasă influenţată de el decât într-o anumită măsură. Aşadar, dacă ţinem seama de faptul că nu putem sesiza totalitatea condiţiilor vieţii umane în societate, dat fiind că ele sunt prea numeroase, şi că aceste condiţii stau totuşi la baza unei anumite conduite, este limpede că nu ne găsim niciodată în situaţia de a elucida complet obscurităţile unei vieţi psihice cu care avem de-a face, dificultate cu atât mai mare cu cât ne îndepărtăm de relaţiile sociale care ne sunt familiare.

Rezultă, pe de altă parte, ca o cerinţă fundamentală a promovării cunoaşterii omului, că se impune să includem în calculul nostru, ca pe un adevăr absolut, regulile imanente de existenţă ale unui grup1, aşa cum se manifestă ele de la sine pe această planetă în organizarea limitată a corpului omenesc şi în performanţele sale, adevăr absolut de care nu ne putem apropia decât încet, adesea după ce am depăşit o serie de greşeli şi rătăciri.

O parte importantă a acestor cerinţe fundamentale este pusă în evidenţă de concepţia materialistă a istoriei, elaborată de Marx şi Engels. Potrivit acestei teorii, baza economică, mijloacele tehnice cu ajutorul cărora un popor îşi asigură existenţa sunt cele care condiţionează „suprastructura ideologică”, gândirea şi comportamentul oamenilor. Există până aici concordanţă cu concepţia noastră, a „logicii active a vieţii umane în comunitate”, a „adevărului absolut”. Dar istoria şi, înainte de toate, viziunea noastră asupra vieţii individuale, ceea ce am numit psihologia individuală (Indivi-dualpsyetiologic), ne învaţă că viaţa psihică umană răspunde adesea prin erori impulsurilor determinate de principiile economice, de care ea nu se desprinde decât cu mare greutate. Drumul nostru către „adevărul absolut” trece prin nenumărate erori.