UN „CURRICULUM VITAE"

Alfred Adler s-a născut acum 125 de ani, în ziua de 7 februarie 1870, într-o familie evreiască de mic-burghezi, stabilita la periferia Yienei. Tatăl său se ocupa cu comerţul de cereale, având de crescut patru băieţi şi două fete. Între copii, Alfred era cel de-al doilea născut („secundul", cum avea el să-l numească pe cel venit pe lume după primul-născut), un băiat foarte plăpând, rahitic. De mic l-au impresionat puternic boala şi moartea. Nu avea mai mult de patru ani când unul din fraţii săi a murit lângă dânsul, în patul pe care îl împărţeau. Acest fapt cutremurător, ca şi sănătatea mereu şubredă a mamei sale, pe care el dorea din toată fiinţa să o poată însănătoşi, i-au trezit de timpuriu un interes statornic pentru medici şi medicină. De altfel chiar el precizează că încă de pe atunci luase decizia de a deveni medic, decizie care a rămas definitivă. În anul 1895 absolvea cu succes facultatea de niedicină din oraşul natal, specializândif-se în oftalmologie.

Încă din anii studenţiei a venit în contact cu mişcarea socialistă austriacă, fiind însă influenţat mai mult de ideile lui Friedrich Nietzsche decât de ale lui Karl Marx. În 1898, ca urmare a preocupărilor sale socioeconomice, a scris şi publicat o broşură de sfaturi medicale pentru croitori (Gesundheitsbuch fur das Schneidergewebe), în care sunt seui îificative relaţia pe care o descoperă între starea de sănătate şi

— UN „CURRICULUM VITAE" „starea economică" a populaţiei, dar mai ales concepţia sa despre om ca „produs social" („a/s Gesellschaftsprodukt").

Un rol cu totul aparte în evoluţia pe plan profesional a tânărului oftalmolog vienez l-a avut însă Sigmund Freud, căruia între anii 1902- 1908 i-a fost un discipol mai mult sau mai puţin credincios şi de care în 1911 s-a separat cu mare vâlvă, împreună cu adepţii săi, respingând viziunea exagerat sexualistă a freudienilor „ortodocşi" şi trasând treptat coordonatele aşa-numitei „psihologii individuale comparate", pe care Adler a propagat-o cu o rară râvnă până la sfârşitul vieţii.

Din anul 1912, Alfred Adler a început să organizeze, în zeci de şcoli vieneze, centre de consultaţii psihopedagogice, bazate pe propria sa concepţie asupra naturii şi devenirii umane, asupra educabilităţii copiilor.

După ce, ca reacţie imediată la ruptura cu psihanaliza de orientare freudiană, constituise de urgenţă o Asociaţie pentru Psihanaliza Liberă (Verein fur freie Psychoanalyse), ulterior a creat Societatea de Psihologie Individuală (1912), iar doi ani mai târziu (1914) Intemazionale Zeitschrift ftir Individualpsychologie, publicaţie care a contribuit asiduu la cristalizarea ideilor noii şcoli psihanalitice, adleriene.

Trecând la punerea în practică a planului „cuceririi Americii", unde Freud călcase victorios încă în anul 1909, începând din anul 1915 Alfred Adler a întreprins tot mai frecvente călătorii peste Atlantic, ţinând conferinţe în mai multe oraşe din Statele Unite ale Americii, unde în cele din urmă s-a şi stabilit. Din 1917 i s-a oferit posibilitatea de a ţine un curs de psihologie medicală la Columbia University şi la New York Medical Center, pentru ca în anul 1932 să ocupe un post de „visiting professor"la Long Island College for Medicine. Trei ani mai târziu, când a devenit cetăţean american cu drepturi depline, a fondat Journal of Individual Psychology.

S-a stins din viaţă Iaj8 mai 1937,1a Aberdeen, în Scoţia, unde venise să conferenţieze pe teme de psihologie individuală aplicativă. A decedat în plină stradă, nu departe de hotelul unde trăsese, răpus de un fulgerător atac de apoplexie.

Principalele sale scrieri sunt: Studiu asupra inferiorităţii organelor (1907), A vindeca şi a educa (1914, în colaborare cu Cari Furtmuller), Practica şi teoria psihologiei individuale (1920), Cunoaşterea omului (1927), Psihologia individuală în şcoală (1929), Psihologia şcolarului gretrtaucabil (1930) şi Sensul vieţii (1933). Mai este de amintit şi volumul Religie şi psihologie individuală (1933), scris în colaborare cu Ernst Jahn.

Dr. LEONARD GAVRILIU