Note
1 Luare de poziţie critică la adresa psihanalizei lui Freud. (Nota trad.)
2 Denumire caricaturală dată psihologiei formei sau configuraţiei (profesată de Wertheimer, Köhler, Koffka), care susţinea că maimuţele şi copiii cu care se experimenta descopereau subit soluţia problemei, ca în urma unei miraculoase revelaţii: „Aha, va să zică aşa! „(Nota trad.) 3 Adler lasă aici impresia că epilepsia ar fi o maladie mintală, un fel de nevroză gravă cu putinţă de vindecat prin metode psihoterapeutice.
Cum stau lucrurile cu această suferinţă neuropsihică (de epilepsie au pătimit şi un Dostoievski, Flaubert sau Creangă) vedem, de exemplu, din cartea lui W. Penfield şi Herbert Jasper, Epilepsy and the Funcţional Anatomy of the Human Brain, Little & Brown, Boston, 1954 (Nota trad.) 4 „der Behandelnde”, în textul original. (Nota trad.)
5 A se vedea E. Jahn şi A. Adler, Religion und Individualpsychologie.
6 „der Untersuchte”, în textul original. (Nota trad.) CHESTIONAR DE PSIHOLOGIE INDIVIDUALĂ PENTRU CUNOAŞTEREA ŞI TRATAMENTUL
COPIILOR GREU EDUCABILI (întocmit şi explicitat de Asociaţia internaţională pentru psihologie individuală)
În completare – un CHESTIONAR PENTRU ADULŢI
1. De când există reclamaţii cu privire la conduita copilului? Care era starea fizică şi psihică a copilului în momentul în care eşecurile acestuia au devenit evidente?
Importante sunt: schimbările intervenite în mediu, prima zi de şcoală, mutarea de la o şcoală la alta, mutarea într-o altă clasă, nereuşite la învăţătură, noi prietenii, boli ale copilului şi părinţilor etc.
2. S-a observat ceva neobişnuit la copil? Debilitate fizică sau psihică? Laşitate? Neglijenţa? Înclinaţia pentru viaţa retrasă?
Neîndemânare? Gelozie? Are nevoie de ajutor ca să mănânce, să se îmbrace, să se spele, să-şi facă patul? Se teme să rămână singur? Se teme de întuneric? Este lămurit asupra rolului sexului său? Ce caractere sexuale primare, secundare, terţiare are? Ce atitudine are faţă de sexul opus? În ce stadiu se află educaţia sa sexuală? Este copil vitreg? Este copil ilegitim? A fost crescut în pensiune? Cum erau părinţii săi adoptivi?
La ce vârstă a început să vorbească şi să meargă? A întâmpinat dificultăţi în aceste privinţe? Dentiţia s-a dezvoltat normal? Dificultăţi la numărat şi calcul aritmetic, la desen, la cântare, la înot? S-a ataşat de o persoană în mod exclusiv? De tată? De mamă? De bunici? De guvernantă?
O atenţie deosebită trebuie acordată atitudinii ostile în faţa vieţii, cauzelor declanşării sentimentului de inferioritate, tendinţelor de a ocoli dificultăţile, de a evita oamenii, precum şi unor trăsături de caracter ca: egoismul, sensibilitatea, impacienţa, emotivitatea, lăcomia, prudenţa.
3. A dat multă bătaie de cap părinţilor? De ce şi de cine se teme cel mai mult? Ţipă noaptea în somn? Udă patul? Este dominator? Este dominator faţă de cei puternici sau numai faţă de cei slabi? A arătat o înclinaţie frapantă de a se culca în patul unuia dintre părinţi? Este neîndemânatic? Inteligent? A fost tachinat şi ridiculizat peste măsură?
Arată o preocupare vanitoasă în ceea ce priveşte frizura, îmbrăcămintea, încălţămintea? Se scobeşte în nas? Îşi roade unghiile? Este lacom la mâncare? Fură? Are dificultăţi de defecaţie?
Ne vom clarifica asupra activităţii mai mult sau mai puţin intense a copilului referitor la dobândirea unei poziţii prioritare. În afară de aceasta, ne vom lămuri dacă încăpăţânarea nu l-a împiedicat să-şi cultive actele instinctuale (Triebhandlungen).
4. Şi-a făcut uşor prieteni sau era arţăgos şi maltrata oamenii şi animalele? Îi plăcea să se asocieze cu fete (băieţi) mai în vârstă sau mai puţin în vârstă decât el? Avea tendinţa de a conduce? Sau se ţinea la distanţă? A fost colecţionar? Zgârcit? Avid de bani?
Toate acestea se referă la capacitatea sa de a stabili contacte şi la gradul său de demoralizare.
5. Cum se prezintă el azi în toate aceste privinţe? Cum se comportă la şcoală? Merge cu plăcere acolo? Întârzie la ore? Înainte de a merge la şcoală este surescitat? E în criză de timp? Îşi pierde cărţile, caietele, ghiozdanul? Este surescitat când îşi face temele pentru acasă şi înaintea examenelor? Uită să-şi facă temele sau refuză să le facă? Îşi risipeşte timpul? E leneş? Indolent? Se poate concentra? Tulbură atmosfera de lucru din clasă? Care este atitudinea sa faţă de institutor? Critică?
Arogantă? De nepăsare? Caută să fie ajutat la efectuarea temelor sau aşteaptă să fie împins de la spate? Se arată ambiţios la gimnastică sau la sport? Se crede parţial sau total nedotat? Citeşte mult? Care este lectura sa preferată? Este slab la toate materiile de învăţământ?
Aceste întrebări ne permit să ne facem o idee despre pregătirea pentru şcoală a copilului şi despre rezultatul experienţei trăite în şcoală.
Pe lângă acestea, ne arată cum reacţionează el în faţa dificultăţilor.
6. Informaţii exacte cu privire la condiţiile de viaţă de acasă, cu privire la bolile din familie, alcoolism, tendinţe infracţionale, nevroze, debilitate, lues, epilepsie, standard de viaţă. Decese? Ce vârstă avea copilul în momentul survenirii unui deces sau altuia? Este copilul orfan sau abandonat? Cine domină în familie? Educaţia pe care o primeşte este severă, sâcâitoare, edulcorată? Este copilul îngrozit de viaţă? Cum este supravegheat? Părinţi vitregi?
Vedem copilul în situaţia sa în familie şi putem judeca ce influenţe au intervenit în viaţa lui.
7. Ce loc ocupă copilul în şirul fraţilor şi surorilor? Este prim-născut, secund, cel mai mic, băiat unic, fată unică? Care sunt rivalităţile?
Plânge des? Râde maliţios? Tinde să-i denigreze neapărat pe ceilalţi?
Întrebări importante pentru caracterologie, lămurindu-ne asupra atitudinii copilului faţă de ceilalţi.
8. Ce idei are până acum copilul cu privire la alegerea profesiunii?
Ce gândeşte despre căsătorie? Care este profesiunea celorlalţi membri ai familiei? Cum este viaţa conjugală a părinţilor?
Facilitează tragerea de concluzii cu privire la curajul copilului şi cu privire la încrederea sa în viitor.
9. Care sunt jocurile preferate? Care sunt poveştile preferate? Care sunt personalităţile istorice şi personajele preferate? Se lasă furat de imaginaţie? Tulbură cu plăcere jocul altora? Are o judecată lucidă şi respinge fantazările? Reverii?
Aceste întrebări ne dau informaţii cu privire la modelele sale în urmărirea superiorităţii.
10. Care sunt cele mai vechi amintiri? Are vise de mare efect sau repetitive? (zbor, cădere, piedici greu de trecut, pierderea unui tren, concurs de alergări, captivitate, vise anxioase).
Se poate pune în evidenţă tendinţa de izolare, prudenţa excesivă, ambiţia, preferinţa pentru anumite persoane, pasivitatea etc.
11. În ce privinţe este descurajat copilul? Se simte umilit?
Reacţionează favorabil la dovezile de atenţie şi la laudă? Are reprezentări superstiţioase? Fuge din faţa dificultăţilor? Se apucă de diferite treburi, ca să le părăsească numaidecât? Se îndoieşte de viitorul său? Crede în urmările dăunătoare ale eredităţii? A fost în mod sistematic descurajat de către anturajul său? Are o concepţie despre lume şi viaţă pesimistă?
Aflăm astfel dacă copilul şi-a pierdut sau nu încrederea în sine şi dacă se orientează în alte direcţii.
12. Ce obiceiuri rele are? Face grimase? O face pe prostul? Pe naivul? Face comicării?
Încercări prea puţin curajoase de a atrage atenţia asupra sa.
13. Are defecte de vorbire? Este urât? Bădăran? Are picioare strâmbe? Rahitism? Are picioare în X sau în O? Obezitate? Este prea înalt sau prea mic de statură? Are defecte de văz, auz? Alienat mental? Este stângaci? Sforăie? Este din cale afară de frumos?
Avem aici de-a face cu dificultăţi ale vieţii pe care copiii, de ele mai multe ori, le supraevaluează, putând astfel ajunge într-o stare durabilă de descurajare. O dezvoltare eronată găsim adesea la copiii extrem de frumoşi. Ei ajung să creadă că totul li se cuvine şi capot obţine totul fără efort, fiind lipsiţi astfel de o judicioasă pregătire pentru viaţă.
14. Vorbeşte copilul pe faţă de incapacitatea sa, de „dotarea deficitară” pentru şcoală, pentru muncă, pentru viaţă? Idei de sinucidere?
Există o relaţie temporală între nereuşitele şi erorile sale? (decădere, intrarea într-o bandă). Supraestimează succesele aparente? Este servil? O face pe sfântul? E revoltat?
Sunt forme de expresie ale unei descurajări foarte mari. Adesea aceasta survine după încercări infructuoase de a realiza progrese, eforturi care eşuează din cauza unei atitudini necorespunzătoare, dar şi din cauza unei insuficiente înţelegeri din partea anturajului. De aici încercarea de a găsi o satisfacţie pe un teren de luptă marginal (Nebenkriegsschauplatz).
15. Care sunt performanţele pozitive ale copilului? De tip vizual, acustic, motor?
Informaţii importante, deoarece arată potenţialul copilului în materie de interes, înclinaţii şi pregătire, într-o altă direcţie decât cea frecventată până în prezent.
Pe baza acestor întrebări, care nu trebuie puse una după alta, ci sub formă de conversaţie spontană, neşablonată, reuşim să ne facem întotdeauna o imagine a personalităţii, care ne permite să înţelegem că, fireşte, eşecurile nu sunt îndreptăţite, dar că sunt de înţeles. Greşelile descoperite trebuie întotdeauna explicate în mod amical, cu răbdare şi fără a se recurge la ameninţări.
În ceea ce priveşte EŞECURILE ADULŢILOR, s-a dovedit a fi valoros următorul chestionar, prin aplicarea căruia un iniţiat în psihologie individuală va obţine, într-o jumătate de oră, o viziune amplă asupra stilului de viaţă al individului.
Informaţiile pe care le cer, desigur nu într-o manieră rigidă, prezintă analogie cu anamneză practicată de medici, interpretarea datelor făcându-se însă prin prisma psihologiei individuale.
CHESTIONARUL este aproximativ următorul:
1. Ce vă face să suferiţi?
2. În ce situaţie v-aţi aflat când aţi observat simptoamele?
3. În ce situaţie vă găsiţi în prezent?
4. Ce profesiune aveţi?
5. Spuneţi-mi ceva despre părinţii dumneavoastră, despre trăsăturile lor de caracter, starea sănătăţii, eventual despre boala de care au murit, despre raporturile dumneavoastră cu ei.
6. Câţi fraţi şi câte surori aveţi? Al câtelea dintre fraţi sunteţi? Care este atitudinea fraţilor şi surorilor faţă de dumneavoastră? Ce poziţie socială au ei? Sunt şi ei suferinzi?
7. Care a fost preferatul tatălui? Dar al mamei? Ce educaţie aţi primit?
8. Întrebări cu privire la semnele de răsfăţ în copilărie (anxietate, timiditate, dificultăţi în contactarea altora şi în legarea de prietenii, felul dumneavoastră de a fi etc.).
9. Boli în copilărie şi conduita anturajului în aceste cazuri.
10. Care sunt cele mai vechi amintiri?
11. De ce vă temeţi sau v-aţi temut cel mai mult?
12. Ce atitudinea aţi avut, în copilărie şi mai târziu, faţă de sexul opus?
13. Ce profesie v-a interesat cel mai mult şi, în cazul în care nu aţi îmbrăţişat-o, de ce nu aţi reuşit lucrul acesta?
14. Sunteţi ambiţios, hipersensibil, înclinat spre accese de furie, pedant, autoritar, timid, nerăbdător?
15. Cum sunt persoanele din anturajul dumneavoastră actual?
Ţâfnoase, le sare muştarul din orice, afectuoase?
16. Cum dormiţi?
17. Ce vise aveţi? (cădere, zbor, vise iterative, profetice, pe tema examenelor, pierderea unui tren etc.).
18. Boli în familie.
Ajuns aici, aş vrea să le dau cititorilor mei o indicaţie importantă.
Cine a citit cartea până aici şi nu a înţeles pe deplin însemnătatea acestor întrebări ar trebui să o reia, întrebându-se dacă nu a citit-o fără atenţia cuvenită sau – Doamne fereşte!
— Dacă nu cumva a citit-o în duşmănie.
Dacă ar fi să explic aici importanţa acestor întrebări pentru intuirea structurii stilului de viaţă, ar trebui să rescriu întreaga carte. Ar fi, însă, inechitabil. În consecinţă, prezentul set de întrebări, precum şi chestionarul pentru copii, are valoarea unui test al cărui rezultat este că ne arată dacă cititorul a colaborat, dacă – cu alte cuvinte – a agonisit suficient sentiment de comuniune socială. Căci principala misiune a acestei cărţi este nu numai aceea de a-l face pe cititor capabil de a-i înţelege pe alţii, ci şi aceea de a-l face să sesizeze importanţa sentimentului de comuniune socială şi de a-i da viaţă în sine însuşi.
SFÂRŞIT
