Scena II

Cei dinainte, CHIRIȚA (purtând un coc exagerat)

COR

Chirița, Chirița, Bârzoaie,

Se urcă, se urcă-n balon!

CHIRIȚA

De ce nu? Chirița-i leoaie,

Hailaifă, model de bonton.

COR

Vivat! bravo mii de ori,

Chirița se duce-n nori!

Ea, din mândră baroneasă.

Vrea s-ajungă baloneasă!

CHIRIȚA: D-apoi cum? și de ce nu?... Doară una-i Chirița pe lume, deși multe au ambiție ca să-i samene... Câte am pățit eu! prin câte am trecut de când ne cunoaștem și, slavă Domnului! iată-mă-s tot grasă și frumoasă... (Se păunește.) Dar mi-ți zice, poate, că balonu-i altă gâscă... mi-ți pomeni de trăsnete, de fulgere, de pericole etcetera și cele multe... Habar n-am!... Dacă nu mi-au venit de hac nici balonul meu cel galben, știți, cel troienit în Păcurari... apoi de balonul ista o să mă spariu?... Tocmai Ciubăr-Vodă o să-mi facă șotia?... Nu vă îngrijiți, suflețeilor... Eu sunt o persoană ca vestitul Baiardi, sans peur et sans reprocher. Am umblat pe apă și pe uscat, ș-acum vreau să umblu și prin văzduh ca o ciocârlie gingașă, ciripitoare...

PANGLICĂ (ascuns între public): Cam grea ciocârlie!

CHIRIȚA: Aud? Cine-a spus că-i grea?... Te înșeli, domnule. M-am cântărit la spoziția de la Viena și am tras cât o peană... de... lișiță... Ș-apoi dacă ai fi un om umblat și citit, dacă mi-ai fi călătorit ca mine pe unde și-a înțărcat dracul copiii, dacă mi-ai fi văzut Parisul și Viena, dacă ai face parte din lumea cea mare, din hailaiful Bucureștilor, ai ști că sexul nostru, fie cât de gras, e tot gracios și ușurel. Așa spunea Alkibiad, palicarul din vremea grecilor vechi, după cum ne-a încredințat mosiu Șarlă, profesorul lui Guliță... dar fiindcă d-ta nu ești nici Alkibiad, nici palicar, plecăciune! (În parte.) Auzi, tontu! Parcă m-am îngrășat la casa lui.

NĂUCESCU: Aoleo, sfinte, că strechiată-i!

CHIRIȚA (furioasă): Cine-i străchiată, năucule?

NĂUCESCU: Nu d-ta, cocoană... Despa... Despa. (Despa se supără.) Taci, soro, că-i în stare să ne sară-n cap. (Tare) Cocoană Chirițo, ce-a zice soțul d-tale când a afla?...

CHIRIȚA: Zică ce-a vrea; am otărât să mai văd și alte lumi, nu tot asta de la noi, și m-oi ascensiunearisi chiar de-a fi să-ți cad pe cap din naltul cerului.

NĂUCESCU: Ferească Pronia! (În parte.) Să-mi cadă coșcogea bute pe scăfârlie... m-am topit!

CHIRIȚA (exaltat): Dar! o să mă înalț pe unde nu s-au înălțat nici zmeii, ca să meargă vestea Chiriței peste nouă mări și nouă țări; o să mă sui în lună și în stele, ca să văd de-oi găsi și pe acolo bazaconiile ce le-am văzut pe pământ.

(Arie din “Chirița la Paris”)

CHIRIȚA

Am văzut amoruri multe

Ș-amorași cu pene smulte,

Smulte, smulte, smulte, smulte etc.

Și caractere-njosite,

Nu de mult la noi ivite,

Vite, vite, vite, vite, vite, vite, vite.

N-are cine cumpăra.

VÂNZĂTORUL

Șeapte de-o para!

CHIRIȚA

Ei, parol, n-ar zice ba.

VÂNZĂTORUL

Șeapte de-o para!

COR

N-are cine cumpăra

Șeapte de-o para.

Ei, parol, n-ar zice ba,

Șeapte de-o para.

CHIRIȚA

Deci, Chirița exaltată

Vrea în ceruri să răzbată,

Bată, bată, bată, bată, bată, bată, bată,

Chiar de-a fi din a lor poală

(coborând ochii) 

Ca să cadă rostogoală,

Goală, goală, goală, goala, goală, goală, goală.

Sper că toți m-or admira.

VÂNZĂTORUL

Șeapte de-o para!

CHIRIȚA

Ș-or striga voios: Ura!

VÂNZĂTORUL

Șeapte de-o para!

COR

Dar! cu toți te-om admira,

Șeapte de-o para,

Și cu toții om striga:

Șeapte de-o para!

(Moghior se coboară din naselă și se apropie de Chirița.)

MOGHIOR: Cucoană Chirița... când v-a fi cu plăcere, balonul e gata.

CHIRIȚA (întorcându-se și zărind pe Moghior): Piei, drace!... D-ta ești balonistul?

MOGHIOR: Eu... mă recunoașteți?

CHIRIȚA: Da cum, tătarii, să nu te recunosc?...

(Scena următoare e aparte.)

MOGHIOR (cu sentiment): Ah!

CHIRIȚA: D-ta m-ai scăpat de belea la Viena, plătindu-mi datoriile, și ai venit cu mine la București, pentru ca să capeți concesiuni și joncțiuni... Ba încă am și giucat ceardașul împreună în sala lui Bosel. Da bine, grăfușorule, cum de-ai ajuns balonist din joncționist?... măcar că bine bătând: Tot ca una, fata mea.

MOGHIOR (în taină): Amorul!... El m-a metamorfozat.

CHIRIȚA: El te-a metaformozat? Bată-l norocul, amoraș! Îi cunosc și eu drăciile și renghiurile etcetera și cele multe! Dar ce are a face cu balonul?

MOGHIOR: Ascultă-mă: Neputând să am parte de d-ta pe pământ, mi-am pus în gând să te răpesc în văzduh, ca să fii a mea!

CHIRIȚA: Eu? pe mine... în văzduh?... ba să-ți cați de treabă, că-ți găsești pârțagul cu Chirița.

MOGHIOR: Pârțag, nepârțag... nu-mi pasă! Vreau să facem joncțiune de inimi împreună.

CHIRIȚA (în parte): Mititelul! (Tare.) Dar nu se poate una ca asta, măgnățelule. Eu sunt măritată cu Bârzoi; am fete mari cu copii și un flăcău de băiat la Senat. (În parte.) Cenușer... (Tare.) Ș-apoi, nu știi? Sunt o persoană vertuoasă... vertuoasă, de nu-mi încap în piele... sunt jurată să păzesc credință...

MOGHIOR: A! nu face nimic... Când îi fi sus în aer, te-oi dezlega eu de toate jurămintele.

CHIRIȚA: Ba să nu te-mpingă păcatul, că, pre legea mea, te azvârl din naselă ca pe-o minge.

MOGHIOR (răsucindu-și mustața): Om vedea... Cucoană Chirița, publicul așteaptă... Poftim.

(Dă brațul Chiriței și face jurul scenei, închinându-se la public, apoi se apropie de naselă.)

CHIRIȚA: Hai! (În parte.) Ar avea haz să pat vro șotie tocmai în nori... dar las’ pe mine!

COR

Chirița, Chirița, Bârzoaie,

Se urcă, se urcă-n balon!

CHIRIȚA

Adio! Chirița-i leoaie,

Hailaifă, model de bonton.

COR

Vivat! bravo mii de ori!

Chirița se duce-n nori!

Ea, din mândră baroneasă,

Vrea s-ajungă baloneasă.