Scena IV

Cei dinainte, BÂRZOI, COMISARUL

COMISARUL: Prindeți-l... prindeți-l... nu-l lăsați să intre.

BÂRZOI: În lături, guleraților!... (Intră.) Aice? Aice-i?... Unde-i Chirița?

CHIRIȚA: Vai de mine!... Bârzoi!... bărbatu-meu... am sfeclit-o.

BÂRZOI: A!... iată-te, jupâneaso!.... Așteaptă să-ți dau eu balonuri și nasele... (Se repede.)

CHIRIȚA: La sănătoasa, Chirițo!... că-i slut la Prut...

(Fuge primprejurul balonului, apoi sare peste lavița pe care ședea Năucescu, îl răstoarnă jos și dispare în culise.)

NĂUCESCU: Aoleo! maică!… m-a ucis!

COMISARUL (prinzând pe Bârzoi): Stai, nebunule... Unde te socoți? la Mărcuța?

BÂRZOI: Ce vrei tu cu mine?... Zapciule... N-am eu dreptul să-mi păzesc nevasta?... Chirița e a mea... Nu-i averea statului... M-am cununat cu dânsa înainte de resmiriță... Fugi încolo!

COMISARUL (zice soldaților): Umflați-l pe sus... și la poliție!

(Soldații ridică pe Bârzoi care se luptă.)

BÂRZOI: Anaftema să fiți... cu tot neamul vostru! (Iese furios.)

(Îndată se aude între culise fanfara din marșul operei Profetul și începe a defila pe scenă un cortegiu format de principalele roluri create de Millo. În frunte merge Panglică, purtând un stindard cu inscripția: Vivat Chirița, apoi Baba Hârca, Barbu Lăutarul, Plăcintarul, Moisi, Paracliserul... etc., având fiecare câte un steag cu numele sau pe dânsul. Chirița, culcată într-un baldachin împodobit, este adusă în triumf, pe sunetul marșului. Cortegiul face jurul scenei pe dinaintea estradelor din care sunt aruncate bucheturi Chiriței, apoi se oprește în mijlocul scenei.)

PUBLICUL: Ce s-aude? ce s-aude? (Vrea sa iasă.)

HAZLIUL (oprindu-i): Stați pe loc. Vine cucoana Chirița în triumf!!

PUBLICUL: Uraa!

(După fanfară, corul cânta versurile următoare, pe partea întâi a marșului:)

COR

Glorie și onori,

Mândră Chiriță,

Bravo zmeiță,

Care-a zburat prin nori

Ca o porumbiță!

Hai să strigăm în cor:

Mândră Chiriță!

Acum și în viitor,

Glorie și onor!

(Cortegiul oprindu-se în mijlocul scenei, Chirița se coboară din baldachin, salută și cântă pe partea muzicii marșului ce vine în urma corului.)

CHIRIȚA (cu sentiment)

Români! sufletu-mi este uimit!

Și de m-aș asculta,

Pe toți v-aș săruta.

Cu foc, cu foc nepotolit

Buluc la sânul meu

V-aș strânge, zău!

(Apoi ea se suie iar în baldachin și cortegiul pleacă, cântând.)

COR

Glorie și onori,

Mândră Chiriță! etc... etc...

(Cortina cade în strigătul de “ura” al publicului de pe scenă.)