Scena III
LĂPUȘNEANU, TOMA CALABAICANUL
LĂPUȘNEANU
Tu ești bulgarul Toma Calabaicanul.
TOMA
Sunt Toma, credinciosul rob al lui Lăpușneanul.
LĂPUȘNEANU
Când am cuprins Ardealul ce erai tu?
TOMA
Nimic.
LĂPUȘNEANU
Te-am miluit cu viața în lupta de la Cic.
(Toma sărută poala lui Lăpușneanu.)
Ești om tu de credință?
(Toma îngenunchează.)
Vroiesc să fac cercare
De-ai meritat și meriți a noastră îndurare...
(În taină.)
Cunoști pe Despot grecul?... pe-acel străin trufaș
Ce zvârle bani cu pumnul prostimii din oraș?
El vrea să mă ucidă...
(Toma se scoală punând mâna pe hamger.)
TOMA
El trebuie să moară!
LĂPUȘNEANU
Bine, voinice Toma!... Văd, gândul tău se-nsoară
Cu-a mea dorință... Bine!... tu vei ieși bogat
Din astă însoțire... (Tainic.) Azi este la palat
Prânz mare... Vin boierii cu Domnul să cinstească.
Tu să-l slujești pe Despot la masa cea domnească,
Tu singur să ai grijă de-a-i fi paharul plin...
(dându-i un șipușor)
Și... tainic șipul ista să-l verși în al său vin.
Ai înțeles?
(Toma ia șipul și se închină în tăcere.)
Fii vrednic și mut până la groapă...
(Toma sărută mâna lui Lăpușneanu și iese.)
LĂPUȘNEANU
(singur)
În groapă cade-acela ce altui groapa sapă.
