Bine-ați sosit la Curte, boieri prea credincioși!

Mulți ani măriei-tale! Boierii azi voioși,

Lăsând de ei departe și vrajba și gâlceava,

Se-nchină toți lui Vodă întors acu-n Suceava.

Plecați ei se închină în fața celui uns

Pe care sfânta cruce cu raze l-a pătruns,

De-a potolit în țară pornirile pizmașe,

Dând scule și icoane la sfintele locașe.

Mă bucur că gâlceava din țară a pierit,

Boieri, căci e o boală ce-aduce rău sfârșit...

Dar nu zăresc pe Tomșa?

El n-a venit.

Cum? oare

Să n-aibă mulțumire de-a noastră sărbătoare?

E Sfântul Alexandru astăzi, e ziua mea.

La veselia noastră părtaș a fi nu vrea,

Se vede.

Fie!... însă nu-i nici Ciubăr nebunul?

Pereche minunată fiind ei tot ca unul.

Se cred deopotrivă meniți între fruntași,

Să meargă înainte de gloate cu trei pași.

În lipsa lor să facem, boieri, azi împreună

Ospăț de sărbătoare, frățesc, cu voie bună.

Trăiască-a ta mărire!

În veci slăvit să fii!

Dar soarele lucește pe munți și pe câmpii.

E drept ca ziua-aceasta și la străini să fie,

Precum la toți românii, izvor de bucurie.

E drept.

Deci învoiască acum măria-ta

Lui Despot, al meu oaspe, să vie-a-l saluta.

Să vie.

Bun e Vodă!

Dar!... (în parte, zâmbind) ca nealtădată.

S-apropie de mine năpârca-nveninată.