Scena VIII
MOȚOC, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN, HARNOV,BRESLAȘI, ȚĂRANI, OȘTENI, CIUBĂR -VODĂ
(ascuns între popor)
SPANCIOC
Și chiar prostimea vine cu dânșii împreună
Ca să privească fala deșertului pe tron.
Azi Despot vrea să-ntreacă pe însuși Solomon.
HARNOV
(apropiindu-se)
Ei! vornice Moțoace, ai vreo supărare?
Ești trist!
MOȚOC
(întorcând spatele)
Îți pare.
SPANCIOC
(lui Harnov)
Spune-mi: tot suferi de mustrare?
HARNOV
(oftând)
Tot!... ah! eu n-am odihnă și-n veci sunt tulburat
De când pe Lăpușneanu din tron l-am răsturnat.
SPANCIOC
Și încă-acea mustrare ți-aduce mari foloase.
Jălești pe Lăpușneanu, dar rozi mereu la oase
Scăpate pentru tine din mâna lui Despot.
HARNOV
Mustrarea nu m-oprește de a trăi cum pot.
SPANCIOC
Știu; ți-ai făcut dintr-însa o bună moșioară
Și ții prea bună casă cu conștiința chioară.
HARNOV
Nu te pricep.(Se îndreaptă spre ușa din stânga.)
SPANCIOC
Cu-atâta mai bine... Acum mergi
Domneasca urmă, câine, cu limba să o ștergi.
(Harnov iese.)
Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată!
El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată.
