Allah ție, mărite beilerbei,

Să verse-a sale daruri din cer, precum le vrei,

Și fie-ți calea plină de flori de iasomie!...

Sultanul ce întinde a sa împarație

În patru părți a lumii, cât ochiul ostenit

Nu-i vede începutul și fundul nesfârșit,

Vărsând azi peste tine lumina-i suverană,

Confirmă-a ta domnie pe țara moldovană,

Și-n semn de mulțumire că însuși ai crescut

Cu zece mii de galbeni haraciul din trecut,

Prin mine îți trimite o pală-mpărătească

Ș-un steag cu semiluna lui Mohamed!

Trăiască

Sultanul preaputernic!

Și Despot, robul său!

Rob!... Domnul țării noastre?... Pre sfântul Dumnezeu

Ce-aud?... în aste ziduri de capiște străbună

Cuvântul de robie cu fală azi răsună!

Și boltele-nvechite nu cad, sub piatra lor

Să-ngroape-aici cuvântul de rob, umilitor!...

Ce-aud?... Tu însuți, Despot, din buna ta vroință

Ai mai crescut haraciul cu-a țării umilință,

Făr-a-ntreba de mine, de bresle, de boieri?

Și de popor ce zace în lipsuri și dureri?

Ai mai crescut haraciul cu-o mână de risipă

Făr-a vedea că țara sărmană-o dai de râpă?

Ce lege-ți învoiește ca să dispui de ea?

Ce sfetnic îndrăznit-a?...

Ce lege? Vrerea mea!

Ce sfetnic?... astă spadă, simbol al demnității,

Unealtă-a vitejiei, și cumpăna dreptății!

Eu port toată puterea, pe cap, pe braț, pe piept.

Puterea covârșește universalul drept!

Vorbești de a ta spadă tu, Despot?... unde?... -n față

Cu armele lui Ștefan?... Privește-le și-ngheață!

Odoare ciocârtite sub mii de lovituri!

Care-ați taiat aripa vrăjmașilor vultúri,

Săriți din zid și spuneți lui Despot rătăcitul,

Cu-a voastră zângănire ce-o știe Răsăritul,

Că cine-și cată reazem afară din popor

Se reazemă pe-o umbră de nour trecător...

Ne-ai zis odinioară tu, Despot, cu glas tare:

Vreau gloria Moldovei ș-a ei neatârnare.

Ea-i zidul ce oprește potopul fanatic;

Căzut acum e zidul, eu vreau ca să-l ridic!...

Așa vorbeai atunce, ș-acum?

Îți îngrădește

Gura, Spancioc.

Nu, Despot!... Acel care-ți grăiește

Boier e, stâlp de-al țării, cu drept moștenitor

De a vorbi cu domnii fățiș îndrăznitor,

Cu capul sus, cu glasul tare!

Gura-ți închide,

Spancioc!... Moartea te paște!

Ș-apoi de m-ai ucide?

Ucisul care moare zâmbind, disprețetor,

Ucide mult mai crâncen pe-al său ucigător...

Despot! am fost cu tine cât ai fost om al țării.

Te-ai lepădat de țară?... de-acum te las perzării.

Rămâi în părăsire, Despot, cu-ai tăi străini...

Tu porți pe sub coroană cununa cea de spini!