SCENA II

Cei dinainte, IORGU

(Iorgu intră prin dreapta în costum de vrăjitor, țăranii speriați fug în crâșmă, strigând: “Iaca dracu, mă! iaca dracu!”)

IORGU (către țărani): Nu fugiți, oameni buni, că doar nu-s Scaraoțchi!... Când vrea dracul să muncească oamenii, el se face judecător sau ispravnic... Au fugit!... s-au dus!... Așa fug toți cei ce mă- ntâlnesc. Iată-mă-s, în sfârșit, și șarlatan... De patru luni de zile alerg acum din sat în sat și dau reprezentații acrobatice... Eu, Iorgu Damian!... Și ce dracul era să fac? Când m-a găsit moșul meu în blestematul cel de ceasornic și când m-a dat pe mâna comisarilor, era să-nebunesc; însă m-am smuncit voinicește din ghearele ce mă prinseseră de gât; mi-am luat călcăile de-a umere și m-am dus, m-am dus, m-am dus, pân’ ce m-am văzut departe de capitalie, și de Ițic, și de agie, și mai ales de stahia cea de Gahiță. Atunci am intrat într-o crâșmă ca să mă odihnesc!... Când, în crâșmă, ce să văd?... pe Herr von Kleine Schwabe!... un neamț ce cunoscusem la Sadagura și care se ducea la Iași ca să deie reprezentații gimnastice... Deodată-mi trăsnește prin cap o idee de cele cornorate... Mă apropii de neamțul meu și-i zic: “Măi, șonțule!... deschide-ți urechile-n patru la glasul adevărului... Tu te duci la Iași ca să arăți locuitorilor lui că știi să te dai de-a tumba și că poți ridica multe oci de bere și de fier?... Sărmane cartoflarule! Nu știi că acolo sunt acrobați care pot să-ți fie profesori în meșteșugul paiaților!... Tu poți, de pildă, ridica 50 sau 80 de ocă de fier; iar acolo sunt voinici care umflă stări întregi! Tu știi să te dai peste cap; iar acolo sunt paiați care știu a se da, nu numai ei înșiși de-a tumba, dar a da și pe alții peste cap!... Nu-ți cerca norocul în Iași, nefericitule șonț! că-i muri de foame... Vin’ mai bine cu mine și haideți amândoi să facem o asociație pentru ca să speculăm în nevinovăția provincialilor... Tu te-i face că-mi ești rob, și eu te-oi arăta peste tot locul, ca pe-un sălbatic din America... Îi vedea cât de bine-i fi primit sub numele de sălbatic, într-o epohă ca aceasta mai ales, unde oamenii civilizați sunt socotiți de nebuni!” Neamțul meu se uita la mine ca o broască la soare și, în sfârșit, a primit... De-atunci, slavă Domnului, ne curge bine laptele-n păsat!... Nu-i sat unde să nu câștigăm câte 50 de ouă și câte 10 pui de găină... Să trăiască șarlatanismul!... El și aurul sunt domnitorii veacului! Cine știe dacă prin ajutorul lui nu voi ajunge un om însemnat?... Poate să mă fac vrun prinț... de Sadagura... (Văzând pe Kleine Schwabe.) Iaca și baron von Kleine Schwabe!... Bre... posomorât îi!