SCENA I

IORGU (intră pe ușa din dreapta, posomorât și pe gânduri): De când m-a alungat moșul meu din casa lui, fatalitatea s-a legat de capul meu!... toate-mi merg pe dos și nu-i zi în care să nu am câte-o supărare!... Am alergat aici în Iași, nădăjduind c-oi găsi distracții care să-mi gonească gândurile cele posomorâte; în zadar!... Cine caută distracții în capitala noastră sămănă cu nebunul care caută cai morți să le scoată potcoavele... Am cercat de toate, făr-a da de mulțumire!... Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveua noastră... cea vândută carâ- tașilor!... făr-a câștiga altă plăcere, decât o durere în șolduri, care m-a ținut la pat vro două săptămâni... Am alergat ca un iepure pe câmpul Copoului, făr-a căpăta altceva decât o ocă de colb în piept și deplina încredințare că locuitorii Iașului au fost și sunt oamenii cei mai colbăiți din toată lumea... Am fost la balurile măscărite… vreau să zic, măscuite... și m-am întors acasă cu ideea că cei mai mulți care-și pun mască o fac pentru că li-i rușine de obrazele lor!... În sfârșit, m-am dus la opera nemțească, la vodevilul francez și la bietul teatru național, sărmanul!... când moare, când învie... da-i mai mult răposat!... Și ce mulțumire am tras din toate aceste petreceri ale Iașului?... Nimic!... (Se preumblă puțin pe gânduri.) D-apoi creditorii care-mi stau de strajă la ușă, cum se face ziuă... dă!... parcă eu le-am zis să-mi facă credit... D-apoi Ițic zaraful cărui sunt dator două sute de galbeni, cu dobândă de șaizăci la sută pe lună!... și care mă îngrozește pe tot ceasul c-a da jalbă la Agie... (Cu mânie.) Dă!... cine dracul mi-a zis mie să mă potrivesc Gahiței!... Las’ că din pricina ei m-a dat moșul meu afară din casă... dar apoi s-a și legat de mine, nebuna, ca un scai!... Nu pot să mă desfac de dânsa nici printr-un chip!... De șase luni acum de când șade cu mine tot într-o casă... Ce să fac?... Am scris moșului meu să mă ierte, și nici nu mi-a răspuns... Cum dracul să scap de Ițic și să plătesc chiria odăilor comisului Agamemnon?... (Stă pe gânduri.) O! ce idee!... Comisul Kiulafoglu șade tot într-o casă cu mine; (arătând în stânga) iată apartamentul său... iată și al meu... (Arată în dreapta.) Comisul Agamemnon îi, după alte păcate, și însurat cu o femeie frumușică ce nu-mi pare prea haină... Tot îi fac ceva curte... ian s-o strâng mai de-aproape... poate că... mai știi ce?... Iubindu-mă cu nevasta, bărbatul negreșit trebuie să-mi facă credit, și poate că m-a și împrumuta cu bani!... Bărbații au fost totdeauna birnicii amorezaților... Bravo, Iorgule! se vede că ți-ai ascuțit mintea pe tocila civilizației din Sadagura!... A!... cine vine?... De-ar fi cucoana Zoița, femeia comisului! (Zărind pe Gahița.) A!... iaca dracul pe uscat!