SCENA IX

IORGU (intră pe gânduri, având șervetul prins de frac): Uf!... am scăpat!... Să mă mai răsuflu puțin... Borșul mi-a înăcrit stomahul; mămăliga mi s-a prins în gât, și curechiul cel cu rață... (oțerindu-se) brrrrr... de-aș avea un pic de colonie să-mi mai dreg mirosul... (Cu desperare.) Ainsi donc! Iată viitorimea ce mă așteaptă!... iată viața ce mi se pregătește!... Bucate țărănești cu ceapă și usturoi, pentru plăcerea gurii!... Miros de curechi murat, pentru plăcerea nasului!... Scârțâituri și răcnete țigănești, pentru plăcerea urechilor!... și priveliștea unor persoane urâte, ruginite și necioplite, pentru plăcerea ochilor!... Iată în ce se-ncheie tot traiul ce am să sufăr, pân’la moartea mea... O! Sadagură, Sadagură!... Unde sunt mulțumirile ce cuprinzi în sânul tău?... Unde-s chiflele? Unde-i berea? Unde-s cartofele? Unde-i șnițelul tău cel chesarocră iesc?... Dar valțurile tale cele șvăbești?... Dar societatea ta cea plină de grații?... Vai ș-amar!... Ce-o să mă fac?... îmi vine să iau câmpii, să fug în lume... departe de casa părintească; departe de provincialii acești fără de sentimente și fără ideile veacului meu; departe de toți... și de rude, și de țigani, și de curechi cu rață...

Share on Twitter Share on Facebook