SCENA IX

KIULAFOGLU, ZOIȚA

KIULAFOGLU: Zoița, te strigo de un țeaso... ma țe fațeai la țeasornico?

ZOIȚA: Nu făceam nimică.

KIULAFOGLU (în parte): S-a tulburato... (Tare.) Cu ține erai aițe?

ZOIȚA: Cu nimene.

KIULAFOGLU (în parte): Negresit, a ascunso pe țineva is to țeasornico... mesa. (Tare.) Zoița!... Zoița, kitakse drept la ochi a mele.

(Zoița coboară ochii.)

KIULAFOGLU (mâniindu-se): Pes mu drepto, ține-i in orologhion?

ZOIȚA: Da cine vrei să fie?... nu-i nime.

KIULAFOGLU: Nime? sirata țe esti!... vrei si tu se me fați de mascara! Nu auzi che a statuto țeasornico?

(Iorgu imitează cu limba bătăile ornicului.)

ZOIȚA: Ce fel s-a oprit? n-auzi că merge?

KIULAFOGLU: Merze?... ma de țe merze asa iute?

(Iorgu imitează mai rar.)

ZOIȚA: Se vede că-ți țiuie urechile.

KIULAFOGLU: lan asculta... Acum merze ințet.

(Iorgu imitează iute.)

KIULAFOGLU: Zoița, Zoița, ai ascunso pe țineva acolo... Unde- i cheia?

ZOIȚA: Nu-i la mine.

KIULAFOGLU (mânios): Dă-mi cheia, che m-am aprinso ca un zaratico.

ZOIȚA (dându-i cheia): Dacă nu mă crezi, poftim cheia... deschide și vezi... (Kiulafoglu ia cheia.) ladeș! am câștigat rămășagul.

KIULAFOGLU (scăpând cheia jos): Karnaksi! m-ai insalato! (Se bate cu pumnii peste cap.) Na, na, bostani fără kefali! se perdo eu remesagu! eu cari mi sinto palicaris! Ah, Zoița mu! îți țero iertațune în zenunchi, pentru che am prepuso nevinovația ta, sirata țe esti!

ZOIȚA: Mai bine hai să-mi cumperi șalul.

KIULAFOGLU: Haide, psihi mu... haide. (În parte.) Tin patzirisa hiotiki.

(Ies amândoi prin fund.)