SCENA VIII

IORGU, ZOIȚA

IORGU: Slavă Domnului că mă găsesc, în sfârșit, singur cu d-ta, cucoană Zoiță...

ZOIȚA (voind să iasă, în parte): Degrabă ți-a fi?

IORGU: Nu fugi, îngerașule!... nu mă lipsi de fericirea ce simt a te vedea și a-ți spune cât te iubesc.

ZOIȚA: Domnule...

IORGU: Ah!... când ai ști câte pătimesc în sufletul meu din ceasul cum te-am zărit! Zi și noapte te visez cu ochii deschiși și nu pot nici să mănânc, nici să beau, nici să trag ciubuc.

ZOIȚA: Vai de mine!... vorbește mai încet, că te-aude bărbatu-meu.

IORGU: Te iubesc mai presus decât cum iubește un judecător aurul!... Pune-ți dar în gând cât te iubesc!...

ZOIȚA: Adevărat grăiești?...

IORGU: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ți spun minciuni... Zoițo... Zoițo!

KIULAFOGLU (strigând din culise): Zoița... Zoița!

ZOIȚA (lui Iorgu): Fugi că vine.

IORGU (voind să fugă): M-am dus.

ZOIȚA (în parte): Îmi vine-o idee. (lui Iorgu, oprindu-l.) Nu peacolo.

IORGU: Da pe unde?

ZOIȚA: Ascunde-te aici în ceasornic, păn’ ce-oi depărta pe bărbatu- meu.

IORGU: Cum dracu? în ceasornic?

ZOIȚA: Dacă mă iubești!

IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?

KIULAFOGLU (asemene): Zoița... Zoița!

ZOIȚA: Intră degrabă că ți-oi tălmăci eu mai pe urmă...

IORGU: Da nu se poate, soro...

ZOIȚAI Și-i frică poate?

IORGU: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunoști pe Iorgu.

ZOIȚA: Ei; apoi ce te mai oprește?

IORGU: Zi dintâi că mă iubești ș-apoi intru și în tartar.

ZOIȚA (deschizând ornicul): Te iubesc.

IORGU: Încă o dată... (Intră în ornic.)

ZOIȚA: Te iubesc. (În parte.) Am câștigat rămășagul.

(Agamemnon intră și vede pe Zoița închizând ușa ornicului.)