SCENA XII

DAMIAN, IORGU, IȚIC, DOI COMISARI

IȚIC (la comisari): Veniți cu mine se-l ridicați.

IORGU (în parte): Iaca și Ițic! ca când dracul l-a adus.

DAMIAN: Pe cine cauți, jupâne?

IȚIC: Pe chicănaș Rosmarinovici.

DAMIAN: Care Rosmarinovici?... El a murit de mult.

IȚIC (zărind pe Iorgu): Ba nu; iată-l după d-ta.

DAMIAN: Cine? Iorgu?

IȚIC: Dumnelui.

DAMIAN (lui Iorgu): Vrea să zică ți-ai schimbat și numele?... ți-a fost rușine de numele tătâni-tău?

IORGU: Nu crede, moșule...

IȚIC: Ba crede, chicone... zic zeu. Dumnelui chicon Rosmarinovici mi-i dator cu 200 de galbeni, și nu vrea se-mi plitească.

DAMIAN: Încă și dator cu 200 de galbeni! Da bine, că-i bun de dat la ocnă.

IȚIC: Și dache nu mi-a pleti acu indată... am adus poronchi de la Departament ca se-l ridic cu comisari.

DAMIAN: Dar, dar, să-l închideți! bine-ți face.

IȚIC: Plitești, chicon Rosmarinovici,ori nu?

IORGU: Moșule... pentru numele lui Dumnezeu, scapă-mă de-o necinste ca asta... nu mă lăsa să mă ridice... Gândește-te că-ți sunt nepot.

DAMIAN: Tu, nepot mie? Să ferească Dumnezeu! Eu mă numesc Damian, iar nu Rosmarinovici... Du-te de-ți găsește moși aiurea.

IORGU: Moșule, mă aduci în deznădăjduire.

DAMIAN: Ba la agie, dragă... Du-te la închisoare, fătul meu; acolo-i fi mult mai în huzur decât în dulapul ista și-i putea cânta cucul cât ți-a plăcea.

IȚIC: Nu plitești?... jupâne comisari, umflați-l!

(Comisarii pun mâna pe Iorgu.)

IORGU: Piei, târtane, că te rup în bucăți.

IȚIC (fugind deoparte): Ghevalt!… nu lesați.

IORGU (către comisari): Nu vă apropiați, guleraților, că vă zdrobesc săbiile de cap.

(Comisarii voiesc să-l ducă; Iorgu se zbuciumă.)

DAMIAN: Nu te da, monsiu baron... Nu te da... odată... să te văd... vârtos.

IORGU: Să dai seamă, moșule, de nenorocirile ce s-or întâmpla.

DAMIAN: Auziți, domnișorilor, vi-l dau în seamă...