Când ochii mei înnoată în gingașa lumină

Ce tainic izvoresce din ochii tăi frumoși.

Atunci ori ce durere în sînul meu s'alină

Cu marea tulburată ce-adoarme și suspină

Sub ale nopții blânde luceferi mângăîoși;

Căci ziditorul lumii, în dulcea lor privire

Vărsând văpaie lină și farmec de slăvit,

Le-a dat a sa putere ș-a sa Dumnezeire,

Ca să-mi arate-n lume un drum de fericire,

O cale luminoasă sub cerul înnegrit!