Vezi tu vulturul falnic, o! scumpa mea iubită,

Cum saltă, se ridică și zboară către nori?

Așa sufletu-mi vesel în fața ta slăvită

Se-nalță cătră ceruri, plutind în dulci fiori.

Vezi pintr-a nopții stele ce rază luminoasă

Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc?

Așa când vii, iubito, cu inima voioasă,

De gingașă simțire așa ochii-mi lucesc!

Auzi tu glasul tainic ce cântă-n miez de noapte

Și prin văzduh plutește cu-a florilor miros?

Așa răsună-n mine melodioase șoapte

Când sufletu-mi te simte, îngerul meu frumos!

Căci vulturului cerul a dat aripi' să zboare,

Și stelelor lumină, și nopților suspin,

Iar ție ți-a dat farmec, plăceri încântătoare.

Și mie mi-a dat suflet ca ție să-l închin!