Scumpă, albă lăcrimioară!

Vezi tu roua de pe flori

Cum lucește ș-apoi zboară

De se schimbă-n negri nori?

Astfel gingașa lucire

Din ochi dulci, veselitori,

Trist în lacrimi de mâhnire

Se preface-adeseori!

Câte inimi înflorite

La lumină vesel zbor,

Și deodată vestejite

Fără vreme cad si mor!

Câte visuri de iubire,

Dulci a inimei comori,

Trec, se sting ca nălucire

Și ca fulgeri trecători!

Asta-i legea crudei soarte,

Lege fâr' de mângâieri!

Azi e viață, mâni e moarte,

Azi plăcere, mâni dureri!...

Fericit care-mplinește

Visul său pe-acest pământ!

Fericit care iubește

Păn-a nu cădea-n mormânt!

Căci iubirea din junie

Schimbă lumea-n vesel rai,

Și cu sufletul renvie

In cerescul dulce plai!