Cântecul gintei latine

Latina gintă e regină

Între-ale lumii ginte mari;

Ea poartă-n frunte-o stea divină

Lucind prin timpii seculari.

Menirea ei tot înainte

Măreț îndreaptă pașii săi.

Ea merge-n capul altor ginte

Vărsând lumină-n urma ei.

Latina gintă e vergină,

Cu farmec dulce, răpitor;

Străinu-n cale-i se înclină

Și pe genunchi cade cu dor.

Frumoasă, vie, zâmbitoare,

Sub cer senin, în aer cald,

Ea se mirează-n splendid soare,

Se scaldă-n mare de smarald.

Latina gintă are parte

De-ale pământului comori

Și mult voios ea le împarte

Cu celelalte-a ei surori.

Dar e teribilă-n mânie

Când brațul ei liberator

Lovește-n cruda tiranie

Și luptă pentru-al său onor.

În ziua cea de judecată,

Când față-n cer cu Domnul sfânt

Latina gintă-a fi-ntrebată

Ce a făcut pe-acest pământ?

Ea va răspunde sus și tare:

„O! Doamne,-n lume cât am stat,

În ochii săi plini de-admirare

Pe tine te-am reprezentat!”

Mircești

Share on Twitter Share on Facebook