Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei

Și-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,

O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

Sadit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veciniciei

Și vecinice mari fapte lăsat-ai României,

Nălțând din părăsire antica-i demnitate

Prin magica Unire și sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece și revarsă

O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,

Și, stând apoi deoparte, în urma lui privește

Cum brazda se deschide și câmpul înflorește,

Așa și tu din ceruri ai dulcea mângâiere

Și vezi a țării tale frumoasa renviere,

Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,

Din suflete și câmpuri sămânța de serbire,

Acum te odihnește gustând eterna pace

În taina măiestoasă a morții care tace,

Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească

Ș-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...

Sunt nume destinate, ca numele tău mare,

Să steie neclintite pe-a Timpului hotare

Și vecinic să răspânda o falnică lumină

Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!