Cocoșu-n depărtare intonă o fanfară!

Copila cu grăbire din valuri iese-afară.

Ah! unde-i e rochița și unde-al ei noroc?...

Ea vede zburătorul cu ochii mari de foc

Ce vine ș-o cuprinde cu brațele-ntr-o clipă;

Dar grabnic se aude un freamăt de aripă,

Și dalba-mpărăteasă, din brațe-i dispărând,

Se schimbă-n rândunică și fuge-n cer zburând!

Atunci ș-a ei rochiță, nălțându-se în vânt,

Topitu-s-a în ploaie de raze pe pământ,

Și pân-în faptul zilei crescut-au flori din ele,

Odoare-a primăverii: Rochiți-de-rândunele!...