Iahtul

Fericit e călătorul

Ce, purtat voios prin lume,

Își îngînă viața, dorul,

Cu-al iubitei dulce nume !

Zbori pe luciul viul al mărei,

Barcă mică sprinteioară;

Mergi în voia întîmplărei,

Ca o lebădă ușoară !

De l-a Patriei verzi maluri

Am plecat în țări străine,

Și pe plaiuri, și pe valuri

Eu duc dorul ei cu mine.

Zbori pe luciul viul al mărei...

Doru-mi plînge ! dar îndată

Între cer și marea lină

O minune se arată

Ce durerea mi-o alină.

Zbori pe luciul viul al mărei...

Cea minune strălucită

Poartă nume de o floare.

Ea-i frumoasa mea iubită,

A mea dulce iubitoare.

Zbori pe luciul viul al mărei...

Ea-i comoara de plăcere,

Ea-i voioasa nălucire,

Ea-i cereasca mîngîiere,

Ce încîntă-a mea simțire,

Zbori pe luciul viul al mărei...

Orișiunde eu voi merge,

Vecinic ea mă însoțește.

Lacrima din ochi mi-o șterge,

Sufletul mi-l răcorește !

Zbori pe luciul viul al mărei,

Barcă mică sprinteioară;

Mergi în voia întîmplărei,

Ca o lebădă ușoară !

Cadixa, 1853