Share on Twitter Share on Facebook

Ce gândești, o! Margarită

Ce gândești, o! Margarită,

Când de visuri ești răpită

Într-al nopții miez senin,

Când din luna zâmbitoare

Vine-o rază călătoare

De se joacă pe-al tău sân?

Nu crezi tu, o! Margarită,

C-acea rază fericită

Este gingașul meu dor,

Ce-i trimis din depărtare

Să-ți aducă-o sărutare

De la bietul călător?

Ș-atunci, dulce Margarită,

Nu te simți duios uimită

L-ale razei dezmierdări?

Și cu-o șoaptă de iubire

Nu trimiți a ta gândire

Să mă caute pe mări?

Mult frumoasă Margarită!

Barca mea e rătăcită

Pe al mării val turbat.

Glas de moarte-n aer trece,

Și de-al morții fior rece

Sufletu-mi e tulburat!

O! duioasă Margarită,

Dă-mi o lacrimă iubită

În acest minut amar,

Dorul meu în cer s-o suie

Și, ferice, s-o depuie

Pe al Domnului altar!

Canalul de Gibraltar, 1853