Sus, pe muntele Ceahlău,

Stă la pândă Duhul rău

Și aruncă peste munți

Ochii săi șerpii și crunți,

Cu ochirea-i să zărească,

Vre o pradă sufletească.

Dar deodată el tresare,

Căci aude-n depărtare

Glas de clopot chemător

Printre munți răsunător

Și cu groază el zărește

Pe câmpia ce-nverzește

O biserică măreață

Strălucind albiu prin ceață

Lâng-a Bistriței verzi maluri

Ca un vas frumos pe valuri.