II

Satan urlă, Satan zbeară,

Căci mai vede, vede iară

Șiruri albe de români,

De femei cu flori în mâni,

Și copii și mândre fete,

Și flăcăi cu negre plete,

Coborind ca lungă oaste,

Pe-ale dealurilor coaste,

Răsbătând codrii pustii,

Trecând peste ape vii.

Șerpuind prin văi adânci.

Sărind peste-nalte stânci,

Și-ndreptându-se în cale

La biserica din vale,

Unde clopotul suna

Și-n văzduh se legăna.

Share on Twitter Share on Facebook