Turnul geme-n temelie

Ca de aspră vijelie.

Clopotul dogit resună

Clătinat ca de furtună,

Și pe iarbă vestejită

Cade crucea aurită.

Iar Satan grozav scrâșnește,

Clopotul din turn smuncește

Și-l aruncă-n depărtare

Peste Bistrița cea mare.

„Unde ești, Dumnezeu sfinte?

Unde ești, Doamne părinte?

De lași tu pe Duhul rău

Să calce locașul tău?”

Astfel munții stau privind,

Către ceruri glăsuind!