Frunză verde de alună!

Trece voinicul pe lună

Și codrul voios răsună.

Trece hoțul hăulind,

Pe cărare coborând,

Din frunziș mereu pocnind.

Măi voinice, voinicele,

Ia-ți tăiușul de plăsele,

Pune mâna pe oțele,

Că se primblă pe potici

Trei desagi de irmilici

Și de galbeni venetici,

Iar în urmă-le, călare,

Vine-o mândră fată mare,

Gătită pe măritare.

Ea-i mireasa unui crai

Și se duce cu alai

Peste munte, peste plai,

Dar copila-i amărâtă

C-a să fie despărțită

De Moldova mult iubită.

Și în gândurile sale

Ea se roagă-amar cu jale

Ca să-i iasă-un zmeu în cale...

Frunzuliță de brad mică!

Iese hoțul din potică,

Singur, vesel, fără frică,

Ș-apoi zice: Cale bună!

Unde mergeți împreună,

Dragii mei, noaptea pe lună?

Decât la curtea crăiască,

Mai bine-n lunca hoțească,

Lângă-o inimă frățească.

Frunză verde stejărel!

Hoțul pleacă sprintenel

Cu domnița lângă el.

Iarba crește-n calea lor

Și domnița, scump odor,

Vesel calcă pe covor.

Dealul-Doamnei