Share on Twitter Share on Facebook

Hoțul și domnița

Frunză verde de alună!

Trece voinicul pe lună

Și codrul voios răsună.

Trece hoțul hăulind,

Pe cărare coborând,

Din frunziș mereu pocnind.

Măi voinice, voinicele,

Ia-ți tăiușul de plăsele,

Pune mâna pe oțele,

Că se primblă pe potici

Trei desagi de irmilici

Și de galbeni venetici,

Iar în urmă-le, călare,

Vine-o mândră fată mare,

Gătită pe măritare.

Ea-i mireasa unui crai

Și se duce cu alai

Peste munte, peste plai,

Dar copila-i amărâtă

C-a să fie despărțită

De Moldova mult iubită.

Și în gândurile sale

Ea se roagă-amar cu jale

Ca să-i iasă-un zmeu în cale...

Frunzuliță de brad mică!

Iese hoțul din potică,

Singur, vesel, fără frică,

Ș-apoi zice: Cale bună!

Unde mergeți împreună,

Dragii mei, noaptea pe lună?

Decât la curtea crăiască,

Mai bine-n lunca hoțească,

Lângă-o inimă frățească.

Frunză verde stejărel!

Hoțul pleacă sprintenel

Cu domnița lângă el.

Iarba crește-n calea lor

Și domnița, scump odor,

Vesel calcă pe covor.

Dealul-Doamnei