În zgomotul de tunuri ce tună ne-ncetat

La Crâm, pe triste țărmuri, me primblu întristat,

Și-n cale-mi, pretutindeni, calc țărnă de morminte

Sub care zac perdute grămezi de oseminte.

Pe cerul alb de toamnă zbor bombele vuind

Și cad pintre risipuri ca fulgerul trăsnind.

Pământul împrejuru-mi, săpat în lungi tranșele,

E plin de arme rupte, de glonți și de ghiulele.

Un șir de mari corăbii stau înnecate-n port.

Orașul Sevastopol ars, dărâmat și mort

Întinde pe o culme ruina sa măreață,

Fantasmă învelită c-un giulgiu de albă ceață!

O, ce spectacol mare de mari deșertăciuni

Cu fală-acoperite de-a gloriei cununi!

Cât sânge, câte chinuri și câtă grozăvie

Pentr-un monarc despotic și oarba sa trufie!

Trecut-au pe aice cutremur sfărmător?

Potop trimis din ceruri cu foc pedepsitor?

Nici aprigul cutremur, nici flacăra cerească,

Dar au trecut urgia și ura omenească!

Și au lăsat în urmă grămadă la un loc

O lungă risipire cenușărită-n foc.

Și multe, fără număr, de tainice mormânturi

Pe care sfânta cruce se clatină de vânturi!...

Când va sosi, o! Doamne, un timp mai mângăios

În care să pătrundă cuvântul lui Cristos?

Să peară dușmănia din trista omenire.

Să nu mai fie omul unealtă de peire?

Când resări-va-n ceruri frumoasa, blânda zi

Ce din orbire cruntă pe regi îi va trezi?

Ș-a respândi în lume simțiri mântuitoare,

Dreptatea, libertatea, frăția-ntre popoare?...

Perdut în gânduri astfel pe câmp me rătăcesc

Și-ntr-o adâncă râpă cu jale me opresc

Lâng-un mormânt, la umbră sfărmat de-o bombă groasă

Ce din văzduh căzuse pe marmura lucioasă.

Se sparse bomba-n două, ș-acuma negru-i sân,

Ca trista cupă-a morței, de rouă era plin;

Iar din mormântul rece prin marmura zdrobită

Crescuse și-nflorise o mică mărgărită.

O, taină-a Providenței!... Unealtă de omor

Se schimbă pentru păsări în vas recoritor!

Din moarte naște viață, din întuneric soare,

Din țărna mormântală răsare dulce floare!

O, Doamne ! fie, fie ca sângele vărsat

Pe sub aceste ziduri într-un răsboiu turbat

Să deie-o roadă bună, un drept de re-nviere

Pentru-a mea țară scumpă ce zace în durere!