Share on Twitter Share on Facebook

Presimțire

1859

A Italiei libertate

Va-nsufla o nouă viață

Legioanelor uitate

De la Dunarea mareață.

Și-n curând ginta latină

Răsări-va ca un soare,

Coperind cu-a sa lumină

Celelate mari popoare.

– Spune-mi, inimă ferice,

Pentru ce tresari cu fală?

Pentru ce răsuni aice

De-o cântare triumfală?

Trista lume-acum îți pare

Luminoasă și-nflorită;

Presimți tu vreo soartă mare

Pentru țara mea iubită?

– Dar! o scumpă prevestire

Vine-n taină de-mi șoptește

Că-a românilor marire

Azi în lume se urzește;