SCENA I

DOCHIȚA, FETE, FLĂCĂI (caută cu toții la Crai-nou)

COR

Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!

La noi bine-ai venit.

Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!

Fă-mi dorul Împlinit.

DOCHIȚA

Crai-nou! vin’ cu bine,

Cu bine te du;

Dar jalea din mine

Să nu o lași, nu.

Ci să-mi lași o salbă

Cum o doresc eu,

Ș-o năframă albă

Pentru dragul meu.

Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!

Etc. etc. etc.

DOCHIȚA

Dragul meu din munte

La oaste-a plecat

Și de mult pe frunte

Nu m-a sărutat.

Crai-nou, lîngă mine

Cobori tu de sus

Și-mi adă cu tine

Pe dragul meu dus.

COR

Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!

La noi bine-ai venit.

Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!

Fă-mi dorul Împlinit.

(Se aude în munți un cimpoi și pe urmi glasul lui moș Corbu cîntînd doina. Fetele și flăcăii merg spre fund și caută pe drum.)