SCENA V

Cei dinainte, DOCHIȚA

(ieșind din casa ei)

DOCHIȚA: Cine mă cheamă?

TOȚI: Bujor… o venit Bujor…

DOCHIȚA (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în brațele lui): Bujor!

BUJOR: Dochițo!

DOCHIȚA

Ah! ce dulce fericire

Dup-o lungă, despărțire

Simt acum în peptul meu!

BUJOR

(cu dragoste)

D-apoi eu! d-apoi eu!

DOCHIȚA

Ian să te privesc mai bine

Ce frumos mindiru-ți vine!

Parcă ești un pui de zmeu.

BUJOR

Cred și eu, cred și eu.

(Răsucindu-și mușteața.)

De cînd am intrat la oaste,

Multe fete zac pe coaste,

Zac mereu de dorul meu…

DOCHIȚA

D-apoi eu, d-apoi eu!

BUJOR

De cînd port arma iubită

Pentru țara mea slăvită

M-am făcut chiar pui de zmeu.

DOCHIȚA

Cred și eu, cred și eu.

BUJOR și DOCHIȚA

Ah! de-acum în fericire

Dup-o lungă despărțire

Ne-om iubi, iubi mereu,

Tu și eu, tu și eu.

BUJOR (cătră ceialalți): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări și țări.

(Jandarmii, fetele și flăcăii se prind la horă.)

JANDARMII

De cind am intrat la oaste…

Etc. etc. etc.

FETELE

Cred și eu, cred și eu.

JANDARMII

De cînd port arma iubită etc.

FETELE

Cred și eu, cred și eu.