SCENA VI

Cei dinainte, ISPRAVNICUL (alergînd spăriat pe cărare și tot căutînd cu spaimă înapoi)

ISPRAVNICUL (strigînd pe deal): Bujor… Jandarmi… săriți… nu mă lăsați.

BUJOR: Ispravnicu!… ce-o pățit?

ISPRAVNICUL

(viind iute pe scenă, tremurînd)

La arme! la arme! săriți! ajutor!

TOȚI

Ce este? Ce este?

ISPRAVNICUL

Ah! tremur și mor!

(Cătră jandarmi.)

Pe urmele voastre viind cole-n vale,

Din codru deodată-mi iesă în cale

Două matahalei

TOȚI

Două matahale!

ISPRAVNICUL

O mînă-mi apasă căciula pe nas.

Și groaznic deodată-mi zice un glas:

„Ispravnice, moartea te paște la soare,

Fugi iute acasă de șezi la răcoare.”

Vai! cad de picioare

TOȚI

Ce să fie oare?

BUJOR (în parte): El trebuie să fie… hoțul după care ne-am luat de două zile… (Cătră jandarmi.) Copii, gătiți-vă armele și veniți să hăituim codrul… Dochițo fii fără nici o grijă, că mă-ntorc îndată.

DOCHIȚA: Sărman, bietu cuconu Leonaș!

BUJOR: În stîn…ga… marș înainte… marș.

COR GENERAL

BUJOR și JANDARMII

Prin codri, pe munte,

Ostași noi de frunte

Marș grabnic, ușor.

Marș vesel cu toții

Să prindem și hoții

Și gazdele lor.

ISPRAVNICUL

Prin codri, pe munte,

Jandarmi voi de frunte,

Marș grabnic, ușor.

Vă duceți cu toții

Să prindeți și hoții

Ș-averile lor.

DOCHIȚA, FLĂCĂII și FETELE

Prin codri, pe munte

Ostașii de frunte

Se duc de la noi,

Să lupte cu hoții;

Dă, Doamne, cu toții

Să vie-napoi.

(Jandarmii se suie pe cărarea muntelui fi ies cîntînd prin stînga. Flăcăii fi fetele ies prin dreapta.)