SCENA XII

CORBU, BUJOR, JANDARMI (toți împregiurul mesei)

BUJOR: Dați-i cep, băieți. (Arătînd garafa.) Moș Corbule?…

CORBU (întinzînd paharul în care Bujor varsă vin): Eu!

BUJOR

(închinînd)

Moș Corbu, să trăiești

Așa precum dorești!

CORBU

Voinice, mulțămim; Să bem și să trăim,

Că vinu-i pentru noi Și nu e pentru boi.

(Beu cu toții.)

TOȚI: Vivat!

BUJOR

Să trăiască vinul,

Vinul și pelinul,

Cît îi el de bun,

Te face nebun,

Că mereu te-ncîntă

Cînd frumos el cîntă

Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl,

Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl.

TOȚI

Să trăiască vinul

Etc. etc. etc.

BUJOR

Așa că-i bunișor

De-ți trece chiar de dor?

CORBU

Ba, zău, buu, bunicel,

Să bei mereu din el,

Căci gura-i chiar un iad,

Cît bea, tot zice ad!

(Beu iar.)

BUJOR

II

Vinu-nsuflețește,

Pelinu-ndulcește

Pe bietul român

Cît e de bătrîni

Și mereu l-încîntâ

Cînd frumos îi cîntă

Gîl, gîl, gîl, gîl, gil,

Gîl, gil, gil, gil, gîl.

TOȚI

Vinu-nsuflețește

Etc. etc.

TOȚI: Vivat!

CORBU (vesel): Încă o dușcă, Bujoraș dragă…

BUJOR: Și cele multe înainte. (În parte) începe-a prinde prepelița de coadă.

CORBU

(bînd)

Parcă mă simt întinerit …

Inima-mi, zău, s-a încălzit,

Și-mi vine să vă cînt un cîntic bătrînesc,

Un cîntic vitejesc,

Pe care eu îl știu chiar de la bunul meu,

Care bun îl știa de la străbunul său.

TOȚI

Cîntă, noi te așteptăm

Și pahare-ți închinăm.

CORBU

Pe cind strămoșii cei bătrîni

Aveau război cu mulți păgîni,

Ei se duceau cîntînd ist cîntic voinicesc,

Ist cîntic românesc.

Și, zău, la glasul lor, păgînii tremura!

Păgînii tremura, cînd ei cînta așa:

TOȚI

Cintă, noi te ascultăm

Și ca ei vrem să cîntăm.

CORBU

Român verde ca stejarul

Rîd de dușmani și de moarte.

Să-mi trăiască harmasarul.

Și prin glonți să mă tot poarte.

Sai, voinice, și nechează

Ager, falnic ca un zmeu,

Căci am inimă vitează

Și nădejde-n Dumnezeu.

TOȚI

Sai, voinice, și nechează etc. etc.

TOȚI: Ura!

CORBU

II

Cît mi-a sta mîna voinică,

Pe-a mea armă războiască,

N-aibă grijă de nimică

Țara mea cea romanească!

Sai, voinice, și nechează etc. etc.

TOȚI

Sai, voinice, și nechează etc. etc.

TOȚI: Ura! Ura!

CORBU

III

Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,

Cu-al meu șoim albit de spume,

În dușmani om da năvală

De s-a duce vestea-n lume!

Sai, voinice, și nechează etc. etc.

TOȚI

Sai, voinicc, și nechează etc. ctc.

TOȚI: Ura! Ura! Ura! să trăiești, moș Corbule.

CORBU (amețit): Să trăiți și voi, feții mei, precum doriți… și întru mulți ani cu bine. Să v-agiute Dumnezeu ca să prindeți toți hoții din țara Moldovei.

BUJOR (în parte): De-acum s-o pornit, moara. (Tare.) Încă o dușcă, moș Corbu.

CORBU: Ba nu… că din dușcă-n dușcă, mi-i să nu mă fac țușcă… Hei, te pricep eu, hîtrule, unde-ți bate gîndul. Care cum s-ar prinde, ai vrea d-ta să mă fac. cuc, ș-apoi cîr, Corbule, cîr, moșule… spune cîte vrute, cîte nevrute. Ca mai ba, măi băiete… nu ți-ai găsit omu.

BUJOR: Cine? eu, moș Corbu… ba, zău dacă am gîndit vrodată să te fac să cîrîi.

CORBU: Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela… știi, cela, care-l căutați mai dinioare în codru, cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă?… ha, ha, ha!…

BUJOR: Ha, ha, ha!… bună ne-ăi jucat-o, moș Corbu.

CORBU: Mai bună!… ca altmintrelea dați chiorîș de el pe stînca Șoimilor.

BUJOR (în parte): Stînca Șoimilor! (Tare). Ha, ha, ha… adică mare hîtru mai ești!… Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi.

CORBU: D-apoi cum socoți tu?… doar unu-i Corbu, la munte… Cînd v-am văzut că vă-ndreptați spre stînca Șoimilor, i-am zis aceluia… cuconașului… stăi chitic și să nu te clintești păn’ce nu-i auzi cîntînd din cimpoi.

BUJOR: Ialei!

CORBU: Așa, zău… că nu știi una? Tare-l trage inima încoace… la căsuța asta. (Arată casa Dochiței.)

BUJOR: La casa Dochiței?

CORBU: Hî, hî… iute român! măi, măi, măi!… Și eu am fost tînăr, și mie mi-au fost dragi fetele… macar și acu mi-s dragi, d-apoi încă așa!… Vrea să vie numaidecît cole… Mai stăi, române… ba nu… că te-or prinde jandarii… mai stăi, păn’ce mi-i auzi cîntînd din cimpoi, ca să-ți dau de știre… unde!… (Clătinînd capul.) Aprins neam îi neamul cuconașilor. bujor (în parte): De-a cînta moșneagu din cimpoi… el cade-n căpcană… Ian să cerc… (Tare.) Știi ce, moș Corbule?… pare-mi-se că ești Pepelea.

CORBU: Pepelea cel din poveste? ba și mai și decît el… Cică cînd suna din fluier, jucau oile pe cîmp.

BUJOR: Numai asta n-o poți face dumneta.

CORBU: Cine? eu?… Da eu cînd trag din cimpoi… sar căprioarele de se prăpădesc.

BUJOR: Căprioarele?

CORBU: Cele cu două picioare… ian să vezi… (Își drege cimpoiul.) Pepelea!… dacă eu bat zece ca Pepelea.

BUJOR (cătră jandarmi, încet): Intrați cole-n cîrcimă și vă țineți la pîndă.

(Jandarmii întră în cîrcimă.)

CORBU (împreunîndu’se cu cimpoiul și jucînd): Să te văd, cimpoiule: umflă-te, dizumflă-te.

Frunzi verde baraboi,

Cîntă Corbu din cimpoi

De sar fetele la noi

Înainte și-napoi.

BUJOR (în parte): Acuș trebuie să vie hoțu, la glasul cimpoiului. Mă duc să nu mă zărească.

(Întră în cîrcimă.)

CORBU

Cimpoieș drăguțul meu,

Sună, sună, așa mereu

Să se deie fetele-n vînt

Să țipe dracu-n pămînt.