SCENA XI

Cei dinainte, ISPRAVNICUL (deschizînd încet un oblonde la fereastră și scoțînd capul cu frică)

ISPRAVNICUL: Parcă-mi aud jandarmii. Domnule Bujor… cu cine te sfădești acole?

BUJOR: Cu moș Corbu.

ISPRAVNICUL: Care-i acel moș Corbu? să-l văd și eu… bujor (arătînd pe Corbu): Iată-l.

ISPRAVNICUL: Pei drace!… Aista-i una din matahalele din pădure. (Închide fereastra iute.)

CORBU (în parte): M-o cunoscut… slut la Prut!… bujor (la ușa cîrcimei): Domnule ispravnic… Domnule… ieși afară de hotărăște ce să facem cu moșneagu!

ISPRAVNICUL (la fereastră): Legatu-i?

BUJOR: N-ai nici o frică…

ISPRAVNICUL: Apoi deschide-mi ușa, că nu știu cine m-o închis înuntru… din greșală… bujor (în parte, deschizînd ușa): Așa ispravnic îi bun de tors la fuioare ca babele.

ISPRAVNICUL (ieșind): Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? Te-oi învăța eu să sparii ispravnicii prin codri.

CORBU: Eu, cucoane!… ba mă ferească Dumnezeu!… căci vorba ceea: nici să zăresc drac, nici cruce să-mi fac.

ISPRAVNICUL: Bine, bine… Îi videa tu pe dracu acuș… Răspunde: cum te cheamă?

CORBU: Cum mă cheamă?… d-apoi cum să mă cheme? pe nume.

ISPRAVNICUL: Iaca prostu! Da cum ți-i numele?

CORBU: Vasile Corbu, mînca-ț-aș ochii… (în parte) ș-ai rămînea orb.

ISPRAVNICUL: Vasile Corbu?… Și ce ești tu?

CORBU: Ce să fiu?… Om pămîntean.

ISPRAVNICUL: Tronc! știu că nu ești coborît din lună.

CORBU: Din lună?… mă ferească Dumnezeu!… Neam de neamu meu…

ISPRAVNICUL: Taci din gură… Cu cine erai mai dinioare în codru, cînd m-ai întîlnit?

CORBU: Cu cine? (În parte.) Ce minciună să-i cîrpesc?… (Tare.) Cu un negustor de la Galați.

ISPRAVNICUL: Minciuni spui… că erai cu un tălhar.

CORBU (în parte): Vrabia malai visează. (Tare.) Apoi dă, știu eu? tălhar a fi?… Eu nu-s ispravnic să cunosc…

ISPRAVNICUL: Taci din gură… unde l-ai ascuns? Unde l-ai mistuit?

CORBU: Să-l mistuiesc?… că doar nu l-am mîncat. Slavă Domnului, neam de neamu meu…

ISPRAVNICUL (în parte): Șiret țăran! (Tare.) Ian ascultă, măi badeo… nu-mi umbla cu mîța-n sac, și-mi răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine.

CORBU: Cum îi vrea d-ta, cucoane; cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu.

ISPRAVNICUL (mînios): Nu-i vorba de pîrțag, mojicule… spune unde-ai ascuns tâlharul, că de nu… te-ntind jos și te fac chisăliță de bătaie.

CORBU: Da de ce -să mă bați, cucoane?… la vîrsta mea… om bătrîn, n-a fi păcat de Dumnezeu?

ISPRAVNICUL: Nu lungi vorba și răspunde la ce te-ntreb, azi.

CORBU: Ei! vorbă lungă, sărăcie-n pungă… bate-mă… schingiuiește-mă… tot am să mor odată… Nu știu nimic… mai mult vrei?

ISPRAVNICUL (cătră jandarmi): Umflați-l și-l puneți jos…

BUJOR (încet ispravnicului): Degeaba umbli, cucoane, să-l sparii cu bătaia… o muri și n-o mărturisi nimică… așa-i românu.

ISPRAVNICUL: Apoi cum să facem ca să aflăm adevărul?…

BUJOR: Decît îi da de bătut, mai bine dă-i de băut.

ISPRAVNICUL: Bine zici. (Vorbesc încet împreună.)

CORBU (între jandarmi)-. Să dați seamă lui Dumnezeu… că așa batjocură n-am pățit de cînd sînt… dă… bateți-mă, zdrobiți-mă, faceți-mă fărîmi… să vă văd cît sînteți de voinici… dar… din gura mea nu-ți scoate alta decît blăstămuri; și să știți de la Corbu bătrînul, că blăstămul de la săraci nu cade pe copaci…

(Jandarmii îl apuc fi vreu ca să-l puie jos.)

ISPRAVNICUL (lui Bujor): Să mi-l faci cuc. (Cătră jandarmi.) Stați… moș Corbu-i nevinovat.

CORBU (cu mirare): Oare?

ISPRAVNICUL: Un om ca dînsul, cu părul alb, nu poate fi gazdă de tâlhari… Moș Corbule… Ce-o fost s-o trecut.

CORBU (în parte)-. Iaca, iaca, iaca!…

ISPRAVNICUL: Hai să cinstim cu toții împreună, ca să rămînem fără bănuială… Aduceți vin din cîrcimă.

CORBU (în parte): S-o schimbat boieriu! mari sînt minunile tale, Doamne!

(În vremea aceasta jandarmii aduc cîteva garafe cu vin și pahare din circimă.)

BUJOR: Iaca toiagul bătrînețelor… ține, moș Corbule, și înghite Agachi de-acum.

ISPRAVNICUL: Ei! beți și vă veseliți de-acum, copii, că eu mă duc să mă odihnesc puțin… Moș Corbule, să te văd… care pe care… cei bătrîni pe cei tineri, sau cei tineri…

CORBU: Ba tot cei bătrîni ridică nevoia… las’pe mine c-am să ți-i pui în cofă, cum om deșerta-o de vin.

ISPRAVNICUL (lui Bujor): Cată de află tot… (Tare.) Chef bun. (Întră în cîrcimă.)