SCENA II

BURSUFLESCU, HARȚĂ (la portiță)

HARȚĂ: Ce poftești, domnule?

BURSUFLESCU: Știi d-ta pentru ce am scos din pungă 8319 galbeni, 27 lei și cîteva parale și le-am dat pe moșia asta?

HARȚĂ: Pentru că ai găsit-o ieftină, domnule.

BURSUFLESCU: Asta-i una… și alta?

HARȚĂ: Alta? Pentru că ai avut poftă să te faci proprietar.

BURSUFLESCU: Ai gîcit… Însă pricepi ce vra să zică a fi proprietar?

HARȚĂ: Pricep.

Cine are o moșie,

Cine-i bun proprietar

Are supărări o mie,

Care-l umple de amar.

Ba-i pre mult soare,

Ba-i pre răcoare,

Ba suflă crivăț, ba vînt de foc,

Ba cade ploaie,

Și curg șivoaie,

Care-ți ineacă lanul pe loc.

Ba prețul scade,

Grindina cade,

Locusta vine, potop grozav!

Și peste toate

Alte păcate

Mai ai la urmă și un vătav.

…………………………………..

Iată, zău, ce vrea să zică.

De a fi proprietar.

Trudă multă, treabă mică

Și folos cît frunza-n par.

BURSUFLESCU: Pre frumos; însă ai uitat să pomenești de răul cel mai supărător.

HARȚĂ: Care?

BURSUFLESCU: Vecinătatea unui răzăș.

HARȚĂ: Cum asta, domnule?

BURSUFLESCU: Cum, necum, ascultă! Vrei să-mi vinzi răzășia dumitale?

HARȚĂ: Locul meu de baștină? unde au trăit și murit părinții mei, Dumnezeu să-i ierte!…

BURSUFLESCU (în parte): Iar o să înceapă cu pomelnicul.

HARȚĂ: Casă strămoșească unde m-am născut.

BURSUFLESCU: Ce strămoșească? însuți d-ta ai clădit-o.

HARȚĂ: Așa este, dar am clădit-o pe locul caselor celor vechi… livada răsădită de bietul bunul meu Vasile Harță…

BURSUFLESCU (în parte): Toate aceste-s ca să suie prețul… să videți.

HARȚĂ: Da bine, domnule, ce ți-a făcut răzășia me, de nu poți încăpea de dînsa?

BURSUFLESCU: Ce mi-a făcut?… Știi ce-i muza?

HARȚĂ: Mursa?

BURSUFLESCU: Avut-ai vreodată inspirațiune în viața d-tale?

HARȚĂ: Ba m-a ferit sfîntul… numai o dată am avut friguri.

BURSUFLESCU: Apoi dar nu ne putem înțelege. Vinzi răzășia?

HARȚĂ: Locul meu de baștină, unde au trăit și murit?…

BURSUFLESCU: O vinzi, ori ba?

HARȚĂ: Dacă-ți face poftă numaidecît… fie!

BURSUFLESCU: Cît cei pe dînsa, prețul cel de pe urmă?

HARȚĂ: Cu casă, cu livadă, cu tot?

BURSUFLESCU: Cu tot, afară de cine ești.

HARȚĂ: Îi pămînt mult și bun… numai pe perje prind sume mari de bani.

BURSUFLESCU (nerăbdător): Cît ceri? spune azi.

HARȚĂ: Știu eu, d-le?… cît te-a lăsa inima… Ian vro cinci mii de lei.

BURSUFLESCU: Cinci mii? pentru un petic de loc?… Ai nebunit?… mai dăunăzi ai cerut numai trii mii.

HARȚĂ: Așa este, dar de atunci legea rurală o scumpit pămînturile.

BURSUFLESCU: Vrei trii mii?

HARȚĂ: Da… unde!

BURSUFLESCU: Vrei patru?

HARȚĂ: Din cinci, nici o lițcaie mai gios.

BURSUFLESCU: Gîndește-te, bade Harță… De te-i îndărătnici, eu sînt în stare să ridic de-a lungul gardului un zid nalt cît plopul cela.

HARȚĂ: Nu se poate, domnule, că am portiță în gard.

BURSUFLESCU: Dar portița d-tale se deschide pe proprietatea mea și pot s-o închid.

HARȚĂ: Ferească sfîntul! E un drept de șerbire statornicit din bătrîni, care îmi învoiește trecerea prin livada asta.

BURSUFLESCU: Șerbire prin livada mea?

HARȚĂ: Să-ți arăt ispisoacele din pod… Am ian așa un teanc de hîrțoage afumate.

BURSUFLESCU: Într-un cuvînt, primești ce ți-am dat.

HARȚĂ: Cinci mii?

BURSUFLESCU: Ba patru.

HARȚĂ: Nu-mi dă mîna.

BURSUFLESCU: Nu?… Să nu te căiești, bade Harță, atîta-ți zic… Răzgîndește-te bine… Eu mă duc să gătesc banii…

HARȚĂ: Cinci mii în capăt?

BURSUFLESCU: Nu te scumpi, că te-i căi… Scumpul mai mult păgubește… Știi vorba… (Iese prin fund.)