SCENA III

HARȚĂ: M-oi căi eu?… Nu cumva-i bate gîndu la giudecată?… Poftească, dacă vrea să guste moara lui Harță Răzășul… de 20 de ani de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor, doar am deprins eu să întorc șuruburi cîrciogărești și am agiuns a putea ținea clanț cu oricare avocat.

Eu sînt Harță, baș răzăș.

Cunoscut tocmai prin leș

De ciocoi, de scriitori

Și de mulți judecători.

Ani întregi eu m-am luptat

Pănă ce mi-am cîștigat

Și procesul cîrciocos.

Și nume de Hărță…gos.

Cunosc orice circioguri și orice coțcării

De-mpricinați purtate prin judecătorii.

Știu cum să cumpăr marturi și să-mi găsesc dovezi,

Care se par că-s falșe și trebuie să le crezi.

Am ispisoace multe, ascunse colo-n pod,

Și știu orice pricină s-o-nod și s-o deznod…

Într-un cuvînt, îmi place de Curți a mă freca…

M-am judecat, mă judec și mă voi judeca,

Căci sînt Harță, baș răzăș,

Cunoscut tocmai prin leș

De ciocoi, de scriitori

Și de mulți judecători.

Ani întregi eu m-am luptat

Pănă ce mi-am cîștigat

Și procesul meu spinos

Și nume de Harță… jos.

Umblă Bursuflescu să-mi cumpere răzășia cu o nimică toată… S-o îndulcit cu chilipiruri, de cînd o pus mîna pe moșia cucoanei Săfticăi, stăpîna cea vecinică a Bursuflenilor… Sărmana! bărbatu-său o calicit cu cheltuielile, vrînd să se aleagă deputat, și, după moartea lui, i s-o scos averea la mezat… Încît biata cucoana Săftica o rămas lipită pămîntului și șede la preotu din sat… Cum aș face, cum aș drege, ca să-i cîștig măcar o căsuță, unde să-și odihnească bătrîne țile… De-aș pute să-l smulg de pene pe ciocîr lanul ist de proprietar nou… Cine știe? bun e Dumnezeu, meșter îi dracu!… Dar ce s-aude?… Ha! Măriuca!

(Se ascunde după copac.)