SCENA IV

HARȚĂ, MĂRIUCA (vine din dreapta, purtînd pe cap un val de pînză ghilită)

MĂRIUCA

Frunză verde nalbă moale,

Ce duci, mîndruliță, -n poale?

Porumbele duc și fragi

Pentru cei care-mi sînt dragi.

HARȚĂ (în parte): Ian auzi ciocîrlia cum ciripește de dimineață.

MĂRIUCA

Frunză verde de cicoare,

Ce calci, mîndră, sub picioare?

Calc urzici și spini ghimpoși

Pentru cei ce-s urîcioși.

HARȚĂ (arătîndu-se): Măriucă!

MĂRIUCA: Iaca!… aici mi-ai fost, bădică?…

HARȚĂ: Ba aiure… Da de unde vii tu, fa?… Ai ieșit de-acasă cu ziua-n cap.

MĂRIUCA: Vrei să zici cu pînza-n cap, pentru că-i albă ca ziua?

HARȚĂ (esaminînd valul de pînză): Ca ziua cea posomorită?

MĂRIUCA: Apoi dă, numai de două ori păn-acu am dat-o în undă… Mai așteaptă vro trii-patru zile și-i vide-o mai albă decît cinstita fața dumitale.

HARȚĂ (rîzînd): Te cred, fa, și nu ți-a fi greu, căci cinstita fața mea îi albă ca labele tale.

MĂRIUCA: Labe?… Labe-s aceste?… Mai alaltaieri vătavul moșiei zicea că-s de caș dulce și că vre să le mănînce.

HARȚĂ: Auzi mîncăul!… Ei! și tu?…

MĂRIUCA: Eu?… i-am tras un caș peste gură de i-a fi părut brînză sărată.

HARȚĂ: Bine i-ai făcut, Măriucă… L-a fi umplut zărul?

MĂRIUCA: Așa-mi pare, că se ținea rău de nas.

HARȚĂ: Și nu s-o mîniet?… Vătajii-s cam iuți… Măriuca; Atîta grijă să am eu pe fața pămîntului!… Cucoana Săftica, nînașa mea, mi-o zis în mai multe rînduri: „Fa, Măriucă, să te ferești de minciunile flăcăilor ca dracu de tămîie!…” De atunci, cînd se leagă vreun hîtru de mine, am leac de alungat dracu.

HARȚĂ: Care leac?

MĂRIUCA: Îl aghezmuiesc cu astă… labă, cum o numești d-ta.

HARȚĂ: Da pe mine, Măriucă, m-ai aghezmui?

MĂRIUCA: Pe d-ta nu, bădica, că m-ai crescut în casă și mi-ai purtat de grijă ca un frate mai mare. D-ta ești om de omenie și știu că, dacă ți s-ar aprinde călcăile, ai alerga la popa, ca să-l rogi să ne cunune.

HARȚĂ: Iaca, mă!… Vrei să te faci răzășiță?

MĂRIUCA: Și de ce nu?… mai găsești multe fete ca mine, harnice și voinice? (Arătîndu-și brațele goale.) Ian privește brațe bune de lucru. (Arătîndu-și picioarele.) Ian privește picioare, care nu mai ostenesc niciodată…

HARȚĂ (plecîndu-se): Ce-i drept!… și-s mici, fa, le-aș cuprinde-n palmă. (Întinde mîna.)

MĂRIUCA: Nu pune mîna, că dau.

HARȚĂ (voind să apuce piciorul): De-i da tu, dau și eu.

MĂRIUCA: Na! (Trage un pumn lui Harță.)

HARȚĂ (rîzînd, dă un pumn Măriucăi): Na și ție!

MĂRIUCA (scăpînd jos pînza de pe cap): Iaca!… mi-ai răsturnat valu de pînză în țărnă… Destulă treabă!… (Începe a plînge.) Și de-abia o spălasem… (Adună pînza de jos.) Șagă-i asta?

HARȚĂ (ajutîndu-i): Lasă, fa Măriucă, nu te măhni, că n-am făcut înadins.

MĂRIUCA: Atîta ar fi trebuit, s-o faci și într-adins… Poftim!… acum trebuie să mă întorciar la izvor… să-mi perd ziulica cu spălatu Aste-s glume vătăjești.

HARȚĂ: Măriucă…

MĂRIUCA: Dă-mi bună pace… Bunătate depînză! (Iese prin dreapta plîngînd.)