SCENA XX

Cei dinainte, LUNCEANU (un lacheu cu o tablă pe care sînt pahare de șampanie)

LUNCEANU: Domnule Bursuflescu… iată actul de vînzare…

HARȚĂ: Nu-i bun acela, cuconașule, trebuie schimbat.

LUNCEANU: Iar!… de azi-dimineață nu fac alta decît…

BURSUFLESCU (oftînd): Trebuie schimbat, Luncene… M-am spetit!… Zece mii cinci sute de lei, frate, și via cu poamă coarnă… asta… cu poamă coarnă.

MĂRIUCA: Apoi dă, domnule, știi vorba: Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește.

LUNCEANU (voind să iasă): Care vra să zică, șă mă duc.

BURSUFLESCU: Ba nu, îi face actul de vînzare după ce îi îndeplini formalitățile căsătoriei mele cu doamna Tarsița Gărofeasca.

HARȚĂ: Și ale mele, domnule primar.

MĂRIUCA: Cu cine, bădică?

HARȚĂ: Cu Măriuca.

MĂRIUCA: I!… bădică… acu te sărut… Nu mai aștept… (Sare în brațele lui Harță.)

BURSUFLESCU (cu sentiment): Tarsiță… (întinde brațele.)

TARSIȚA (asemene): Nastasachi… (Se repede să se arunce în brațele lui Bursuflescu, dar se oprește coborînd ochii.) Ba nu… după cununie. (Întră lacheul cu tablaua.)

BURSUFLESCU: Ce vrei, Neculae?

LUNCEANU: Eu i-am poroncit, din partea d-voastră, ca să aducă o garafă de șampanie, pentru ca să bem aldamașul…

BURSUFLESCU: Bine ai făcut, Luncene… Hai să bem aldamașul!

(Toți ieu cîte un pahar, zicînd: „Să bem aldamașul”.)

COR FINAL

(ciocnete de pahare)

Aldamașl aldamaș,

Obicei drăgălaș.

Pentru-acel păgubaș

Și acel cîștigaș.

Aldamaș, te iubim

Și te bem cu mult foc.

Să trăim, să ciocnim,

La mulți ani, cu noroc.

(Cortina cade.)